Autor: Gheorghe Florin Ghețău
 |
| Împăratul roman Marcus Ulpius Traianus (98-117 d.H.) |
În ceea ce privește dacii, România de astăzi cunoaște o fractură. Pe de-o parte îi avem pe ”dacopați”, care, cu toate că sunt lipsiți de argumente, îi premăresc pe daci și, nu de puține ori, lansează pe piață exagerări flagrante. De cealaltă parte, avem un grup la fel de radical, al ”raționaliștilor”, care-i desconsideră pe geto-daci și bagatelizează rolul accestora în istoria noastră. După cum cred că deja ai intuit, dragă cititorule, ambele tabere greșesc flagrant. Geto-dacii au creat o civilizație interesantă pe care nu o putem compara cu cea greco-romană. Nu e o noutate pentru nimeni inferioritatea acestora. De fapt, multe dintre progresele geto-dacilor au fost realizate sub influența civilizatoare a spațiului mediteranean, care a iradiat prin coloniile grecești din Dobrogea și nu numai. Însă dacă raportăm civilizația geto-dacă la celalalte civilizații europene din afara Imperiului roman, constatăm că geto-dacii erau superiori germanicilor, de pildă, ca să dăm doar un singur exemplu. Să nu uităm că și romanii au fost inițial cam ca dacii, dar sub influenaț etruscilor și, apoi, a grecilor s-au cizelat. Nu se spune că în cazul grecilor: ”Cuceriții i-au cucerit pe cuceritori”. Cât despre greci, trebuie spus faptul că, întâmplător sau nu, s-au dezvoltat atât de mult în raport cu Europa acelor timpuri, fiindcă erau foarte aproape de Mesopotamia și Egipt, două civilizații cu mult mai vechi decât cea greacă. E cât se poate de clar că grecii au fost mult mai mult decât niște imitatori. Au primit scânteia civilizației din Orient, dar vâlvătaia care a urmat le aparține. În concluzie, nu trebuie să ne fie rușine pentru inferioritatea geto-dacilor față de romani. Oare România de astăzi nu este cu mult inferioară, în atât de multe privințe, în raport cu țări precum SUA, Franța, Germania, Japonia sau China? Dacii erau, față de romani, ceea ce sunt românii față de o serie de țări extrem de dezvoltate. Dar în același timp, foarte multe țări din Africa, Asia sau America de Sud sunt cu mult în urma României. Geto-dacii au fost ceea ce au fost, superiori multor barbari, dar inferiori romanilor, care cândva au fost și ei priviți ca niște barbari de etrusci și greci. Dacă ar fi avut timp, cine știe ce forme originale ar fi devoltat divilizația geto-dacă. Adevărul se află undeva la mijloc, însă ambele tabere sunt atât de radicale, atât adoratorii geto-dacilor, cât și contestatarii lor, încât adevărul nu prea e vizbil nicăieri. Și să nu vă imaginați că doar în România avem un fenomen care exultă o anumită etapă din istoria acestor meleaguri. Asemenea fenomene există peste tot în lume. În încheierea acestui paragraf demn de N. Iorga, faimos pentru lungimea paragrafelor sale, vreau să evidențiez faptul că știm atât de puține despre geto-daci și din cauza faptului că peste statul lor s-a abătut urgia unui război devastator, iar războaiele au obiceiul de a distruge cam tot ceea ce le iese în cale. Romanii au la activ exterminarea culturală a câtorva civilizații, ba pe unele le-a exterminat de tot.
Dar să revenim la Traian și Decebal,
care s-au încleștat la Tapae, unde, după cum era de așteptat, geto-dacii au
pierdut. În lipsa altor surse, nu știm dacă într-adevăr, așa cum ne informează
Cassius Dio, Traian și-a sfîșiat propria pelerină pentru a face pansamente
pentru răniți. Poate că istoricul roman voia să sublinieze eroismul romanilor,
care nu au întâlnit un adversar facil, și să ridice un monument din litere
pentru virtuțile morale ale împăratului soldat. În orice caz, lațul a început
să se strângă în jurul gâtului Daciei, dar Decebal mai avea un ultim as în
mânecă, ”diversiunea moesiană”. Din ceea ce se poate vedea pe Columna lui
Traian, un monument aflat la Roma pe care a fost povestită cu dalta epopeea
războiului cu dacii, se constată că în iarna anilor 101-102, dacii și aliații
lor, sarmații și germanicii, au atacat provincia Moesia Inferior. Planul este
strălucit și,din nou, se întrevede geniul strategic al lui Decebal. Dacă
aliații ar fi obținut o victorie importantă la sud de Dunăre, romanii ar fi
fost nevoiți să retragă efective importante din Dacia pentru a-și apăra
propriul teritoriu. În acest caz, dacii ar fi avut o șansă să-i alunge pe
romani peste Dunăre. Este exact ceea ce a încercat Scipio Africanul prin
debarcarea în Africa (204 î.H.), în timp ce Hanibal se găsea încă în Italia.
Lui Scipio i-a reușit manevra, care l-a obligat pe Hanibal să revină în Africa
și l-a învins la Zama (202 î.H.), însă nu și lui Decebal. Vedem așadar, că
Decebal a fost, din perspectiva gândirii strategice, egalul marilor comandanți
militari ai antichității, chiar dacă nu a avut mijloacele de exprimare ale
acestora.
Potrivit imaginilor de pe columnă,
Traian a venit cu repeziciune în zona atacată. Inamicii au trecut Dunărea
înghețată și au devastat provincia Moesia Inferior. Mulți dintre atacatori au
pierit când gheața a cedat sub greutatea lor. Dar din moment ce Dunărea era
înghețată, mă întreb cât de reală estescena care îl arată pe Traian urcându-se
pe o corabie pentru a veni în ajutorul suspușilor săi? Cum a putut naviga pe
Dunărea înghețată? În fine, poate Dunărea era înghețată doar în zona unde s-a
produs atacul și, după cum am văzut, nici acolo gheața nu era deosebit de
groasă. Totuși, trebuie să recunoaștem că o situație care reclamă prezența
împăratului este de o mare gravitate. Dacă ”diversiunea moesiană” a fost un
teatru de luptă minor, secundar, de ce s-a deplasat împăratul cu celeritate în
zona atacată?
Împăratul a ajuns în zona afectată
de atacurile coaliției organizate de daci și a obținut, cu greu, victoria de
la, probabil, Adamclisi. Că victoria a fost obținută la limită, ne arată
scenele de pe columnă, unde vedem că încleștarea militară a durat până la
venirea serii. Cine știe, poate e tot declarație propagandistică, menită să
evidențieze eroismul romanilor. Ce glorie e să învingi un adversar nevolnic? În
definitiv, columna a fost construită pentru romanii de rând, pentru ca aceștia
să poată admira faptele împăratului. Este, mai presus de orice, la fel ca
inscripția de la Behistun, o metodă de preamărire a persoanei împăratului.
Chiar și celebrele Comentarii ale lui
Caesar despre războiul cu galii, au fost scrise pentru a fi citite poporului
roman, ca un instrument de autopromovare, fiindcă atunci, ca și azi, eroii sunt
iubiți. O fi fost grea, sau ușoară, Bătălia de la Adamclisi? Nu știm, dar, dacă
Traian a învins precum spune columna, greu, la limită, putem păstra pe masă și
ideea că ar fi putut să piardă sau chiar să piară, aidoma lui Decius contra
goților în 251 d.H., pe câmpul de luptă. Îți dai seama, cititorule, ce lovitură
ar fi primit romanii? Moartea împăratului pe câmpul de luptă ar fi creat grave
probleme interne, unitățile romane ar fi fost nevoite să se retragă din Dacia,
iar Decebal ar fi obținut timp prețios pentru a-și trage sufletul și ar fi
căpătat un mare prestigiu în rândul dușmanilor Romei. O vastă coaliție
antiromană ar fi devenit posibilă. Dar manevra moesiană, genial concepută, a
fost sortită eșecului, precum celebra manevră de la Flămânda, din Primul Război
Mondial (1916), încercată de generalul Averescu, pentru a restabili situația
din Dobrogea.
Se cuvine, cred, să mai vorbim un
pic despre Bătălia de la Adamclisi, fiindcă, după cum au remarcat istoricii
români, din scenele de pe columnă, la bătălie au participat doar trupe
auxiliare romane. Adică unități compuse din non-cetățeni, dar instruite după
model roman, și comandante de ofițeri romani. Până la reforma lui Caracalla din
anul 212 d.H., când toți locuitorii imperiului, cu excepția sclavilor, au
primit cetățenia romană, populația imperiului se împărțea în cetățeni și
non-cetățeni. Unitățile auxiliare erau compuse din non-cetățeni. Pe lângă
unitățile auxiliare, romanii mai beneficiau și de sprijinul unor unități numite
”numeri”, alcătuite din barbari, care erau echipați și luptau conform obiceiurilor
lor. Probabil, dintr-o asemenea unitate proveneau germanicii de pe columnă care
luptă la Adamclisi cu măciuca, la bustul gol. După unii, prezența pe câmpul de
luptă doar a unor unități auxiliare/numeri este un indiciu clar a lipsei de
importanță a acestui teatru de luptă. Însă eu sunt de cu totul altă părere. Însăși
prezența împăratului reliefează importanța atacului plănuit de Decebal. Pe de
altă parte, se prea poate ca Traian să nu fi avut la îndemână, rapid, alte
trupe decât cele auxiliare. Și e cât se poate de clar că nu putea retrage
legiuni din Dacia, ca să nu compromită avansul de acolo. De asemenea, e
discutabil cât de repede s-ar fi putut deplasa legiunile din Dacia. În plus,
chiar împăratul alege cea mai rapidă cale de deplasare, navigarea pe Dunăre,
ceea ce arată urgența situației. Prin urmare, după mine, faptul că la luptă nu au
luat parte decât unități auxiliare nu indică altceva decât că Traian nu avea la
îndemână, repede, decât asemenea unități.
După ce și-a jucat și ultima carte,
Decebal nu avea altă ieșire din coșmarul în care se afla, decât pacea. De
această dată, termenii păcii au fost dictați de romani. ”I se pretinse să înapoieze armele, mașinile de război și pe
manipulanții acestora, să predea pe dezertori, să dărâme zidurile fortificațiilor,
să evacueze teritoriile cucerite și pe lângă toate acestea să considere amici
și inamici pe cei ai romanilor, să nu mai primească pe nimeni, și să nu mai ia
în serviciul său pe niciun soldat din imperiul roman, căci el atrăgea la el un
mare număr din cei mai viteji.” (Cassius Dio, Istoria romană, LXVIII -9)
Este clar motivul pentru care
Decebal avea nevoie de pace, dar e un mister motivul pentru care Traian a
acceptat pacea. Din moment ce inamicul era îngenuncheat, trebuia să-i aplice
lovitura de grație. Oare războiul a fost chiar atât de crâncen, iar pierderile
romanilor au fost grele, fapt pentru care și romanii aveau nevoie de pace? Ori
Traian nu voia distrugerea Daciei, ci dorea păstrarea unui mic regat clientelar
pe care să-l poată folosi ca pion în cadrul viitoarelor conflicte cu germanicii
și sarmații? Sau poate probleme importante reclamau prezența împăratului la
Roma? Iată un mister asupra căruia istoricii români nu s-au aplecat cum se
cuvine: De ce a acceptat Traian să încheie pace într-un moment în care avea
toate avantajele de partea sa?
În finalul acestui capitol, țin să
subliniez din nou calitățile de lider ale regelui Decebal. Ce nu a încercat
împotriva romanilor: oferte de pace, sfidări care i-au înfuriat pe romani, a
înarmat o pădurice ca să lase impresia că are mulți soldați, a negociat
strălucit cu Domițian, a luptat vitejește la Tapae contra lui Traian și a pus
la cale diversiunea moesiană. Oare ar fi fost mai prejos decât Alexandru cel
Mare ori Hanibal, dacă ar fi avut la îndemână armatele acestora?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu