Netanyahu are dreptate – Israelul nu poate accepta crearea unui stat palestinian

Nu credeam că o să ajung vreodată să-i dau dreptate lui Benjamin Netanyahu, toxicul prim-ministru al Israelului. Acesta a respins de o manieră irevocabilă propunerea venită, fapt cât se poate de elocvent, și din partea SUA de a accepta crearea unui stat palestinian independent, la finalul războiului contra Hamas. Prin acceptarea sugestiilor venite de pretutindeni, poate fi pusă în aplicare, în sfârșit, Rezoluția ONU cu nr. 181 (29 noiembrie 1947). Din păcate, Netanyahu are dreptate să refuze această soluție, care cu siguranță nu este o soluție. Nu pentru Israel, în orice caz. Iată motivele pentru care cred că Netanyahu e îndrituit să respingă o invitație care, în lumina dramei umanitare din Fâșia Gaza, pare rezonabilă:

1. Un stat palestinian compus din Fâșia Gaza și Cisiordania ar adera la ONU, cu drepturi depline, și ar transforma această instituție într-o forță capabilă să intervină în vechiul și spinosul conflict israeliano-palestinian. Nici măcar dreptul de veto al SUA nu ar mai putea ține deoparte de Palestina întreaga furie a majorității membrilor ONU. Atitudinea pro-palestiniană a Adunării Generale a ONU este de multă vreme un fapt împlinit. Cam cum ar evolua lucrurile când statul palestinian independent s-ar pune la adăpostul legilor internaționale? E cât se poate de clar că libertatea de mișcare a Israelului în teritoriile palestiniene s-ar diminua semnificativ. Am putea vedea dese misiuni de monitorizare și, de ce nu, chiar căști albastre, la invitația palestinienilor. Acest fapt ar putea fi benefic pentru pacea în regiune și pentru respectarea drepturilor omului, capitol la care Israelul nu a excelat niciodată, evident, în raport cu palestinienii. Pe de altă parte, acest aspect ar avea implicații negative asupra capacității Israelului de a combate și descuraja terorismul. Ripostele discreționare și disproporționate ale Israelului, care reprezintă politica standard a acestui stat vizavi de fenomenul terorist, s-ar realiza sub ochii vigilenți ai ONU, iar acest lucru va spori curentul de opinie defavorabil Israelului care va fi înfierat, cu și mai mult elan, de la tribunele din New York. Propaganda este cea mai puternică armă a palestinienilor, iar aceștia au folosit-o magistral în ultimele luni.

2. Statul palestinian ar avea dreptul, ca orice alt stat suveran și independent, să dezvolte forțe armate regulate. Acestea ar putea fi antrenate și dotate de numeroșii susținători din lumea musulmană. Tzahal-ul nu s-ar mai confrunta doar cu miliții prost înarmate și antrenate, ci cu forțe armate convenționale burdușite cu rachete, drone, artilerie etc., dar și cu efective apreciabile. Hamas a reușit să pună în dificultate Israelul având la îndemână mijloace rudimentare. Cam ce ar putea face o armată permanentă?  Palestinienii au demonstrat că-i pot surprinde pe israelieni. De ce acest fapt nu s-ar putea repeta? În plus, trebuie să luăm în calcul geografia Palestinei. Cisiordania este o zonă înaltă ceea ce o face o platformă ideală pentru lovirea oricărui punct de pe teritoriul Israelului. Evident, Israelul va reuși să surclaseze orice armată pe care ar putea-o crea palestinienii. Este însă acest fapt suficient? Israelul a fost luat ca din oală în 1973, dar și în 2023, iar în 2006 a fost învins de miliția șiită Hezbollah. El poate fi atacat din două direcții, dinspre Fâșia Gaza și Cisiordania; trei, dacă luăm în considerarea și Hezbollah care poate ataca din sudul Libanului. Tocmai geografia a dictat Israelului ocuparea înălțimilor Golan de la Siria. De pe acestea se puteau lansa nenumărate rachete și obuze asupra nordului Israelului, cu o eficiență deranjant de mare. Pe lângă toate acestea, e dificil să oprești o invazie venită de pe poziții geografice superioare. Cisiordania poate deveni, la o scară mai mult mai mare, ceea ce nu au putut rămâne Înălțimile Golan.

Soluția celor două 
 state - Rezoluția
ONU cu nr. 181
Sursă: Wikipedia

La toate cele de mai sus, cineva ar putea invoca arsenalul nuclear israelian. Acesta, pare-se, ar fi o garanție a invulnerabilității sale. Fals! Arsenalul nuclear este eficient pentru a descuraja un inamic aflat la distanță, nu însă și unul aflat chiar lângă tine. Să presupunem că statul palestinian ar reuși să devină o amenințare existențială pentru Israel, una extrem de presantă, iar evreii folosesc arma nucleară. Cisiordania și Fâșia Gaza ar deveni zone de nelocuit pentru mult timp, iar radiațiile, cunoscute pentru faptul că nu recunosc nicio frontieră, ar afecta tot teritoriul israelian. Ar mai putea poporul evreu să ducă o viață normală după așa ceva? Să nu mai vorbim de implicațiile diplomatice și militare care ar urma după un asemenea gest extrem. Așadar, raportat la potențialul distructiv al unui inamic aflat extrem de aproape, arsenalul nuclear israelian nu este o garanție de securitate validă.

4. Scena politică de la Washington are obiceiul să se schimbă în urma alegerilor. Nu este foarte clar dacă în deceniile care vor urma SUA va sprijini la fel de intens Israelul. În lipsa unui ajutor substanțial din partea aliatului tradițional, care ar putea fi tot mai influențat de sentimentele pro-palestiniene ale unei mari părți din populația sa, Israelul ar putea sucomba, așa cum s-a întâmplat și cu statele cruciate. De altfel, există foarte multe asemănări, mai ales de ordin militar, între Israel și Regatul Ierusalimului. Ambele state au fost mereu dependente de sprijinul primit din exterior. Regatul Ierusalimului a dispărut, în primul rând, fiindcă Occidentul și-a pierdut apetitul pentru cruciade și nu și-a mai trimis cavalerii în apărarea acestuia. Dacă SUA vor abandona cauza israeliană, acesta ar putea fi sfârșitul Israelului, cu condiția ca în proximitatea să se afle un stat palestinian capabil să profite de o asemenea conjunctură.

5. Un stat palestinian, la fel ca orice alt stat, ar avea dreptul să încheie alianțe politico-militare. Cum ar arăta un asemenea stat dacă ar parafa înțelegeri de securitate cu Siria, Liban sau Iran. S-ar putea spune că Israelul poate învinge o asemenea coaliție. Nu ar fi la prima ispravă de acest gen. Dar să ne gândim la scenarii ceva mai ieșite din comun, dar nu neapărat improbabile. Dacă Turcia, Arabia Saudită ori Egiptul ar oferi garanții de securitate statului palestinian, ar mai putea Israelul să aibă o atitudine relaxată vizavi de un eventual conflict militar cu acesta? Ar mai putea răspunde provocărilor teroriste la fel de eficient? Răspunsul nu poate fi decât NU. Turcia lui Erdogan pare să închidă paranteza laică deschisă de Atatürk și se erijează în protectoarea palestinienilor. Cam cât de complicat ar putea fi un conflict cu un stat palestinian aliat cu Turcia care, pe deasupra, mai face parte și din NATO? Putem specula mai departe incluzând chiar și Rusia în acest scenariu. De ce n-ar putea Rusia să încheie un tratat de alianță cu statul palestinian? În acest fel, Rusia ar putea riposta la extinderea NATO spre frontierele sale prin crearea unei situații extrem de periculoase în Orientul Mijlociu. În ultimele decenii, Putin s-a folosit cu dibăcie de influența sa în Orientul Mijlociu. Așa cum China nu se poate atinge de Taiwan din cauza tratatului de alianță care îl leagă de SUA, nici Israelul nu s-ar putea atinge de vreun fir din capul sfidător al statului palestinian de frica unui posibil aliat de anvergură.

6. Nu e deloc sigur că un stat palestinian ar renunța la terorism. Acesta ar putea să tolereze sau să sprijine diverse organizații teroriste care să continue lupta, pe căi neconvenționale, cu ”ocupantul sionist”. Statul palestinian va avea grijă să se delimiteze de acestea, eventual, să condamne cu jumătate de gură atacurile teroriste, dar să le sprijine în secret, iar Israelul va avea mâinile legate în multe privințe. Va trebui să prezinte dovezi ale implicării statului palestinian unei lumi deja ostile. Va bate cu obstinație la uși mai mereu închise. Va trebui să folosească forța cu reținere, iar proprii cetățeni vor experimenta un acut sentiment de insecuritate. Pe deasupra, trebuie să avem în vedere faptul că în Israel trăiește o consistentă comunitate palestiniană. Aceasta ar putea fi încurajată să viseze la eliberarea întregii Palestine și să vadă în statul palestinian doar o primă etapă pe drumul victoriei totale. Ei vor putea deveni coloana a 5-a care să slăbească sistemul imunitar al Israelului permițând materializarea unui atac devastator din partea forțele regulate ale statului palestinian.

7. Nu e deloc clar sau sigur că statul palestinian ar deveni o democrație funcțională, o condiție sine qua non, dar nu suficientă, pentru o pace durabilă. Chiar de-ar fi o democrație, opinia publică palestiniană ar presa oare în direcția unei reconcilieri istorice? S-ar mulțumi cu un stat mult mai mic decât cel preconizat în 1947, în condițiile în care se simte îndreptățită să revendice întreaga Palestină? Democrația nu este primul impuls al lumii islamice și, după cum ne demonstrează alegerea lui Mohamed Morsi drept președinte al Egiptului (2012), ea poate fi oxigenul de care are nevoie flacăra radicalismului. Este mult mai probabil ca un stat palestinian să devină o dictatură autoritară care să pregătească zorii mult așteptatei victorii. Oricum ar arăta politica internă a statului palestinian, putem fi siguri că nu ar favoriza moderația și iertarea.

8. Un ultim argument împotriva apariției unui stat palestinian constă în faptul că Israelul nu are un plan B, ci doar un plan A. Cu alte cuvinte, Israelul este condamnat să învingă. El nu poate supraviețui unei înfrângeri decisive. Tzahal-ul nu are unde să se retragă, nu are unde să se regrupeze, ci va fi literalmente aruncat în mare, dacă nu învinge. Înfrângerea nu este o opțiune pentru Israel, iar un stat palestinian ar putea crea premisele unei înfrângeri devastatoare. Palestinienii au dovedit multă răbdare și pot avea în continuare răbdare până când sorții le vor fi favorabili.

În lumina celor de mai sus, putem spune că se impune o singură concluzie: palestinienii merită propriul stat, dar Israelul nu este în măsură să li-l ofere. Dacă ar accepta crearea unui stat palestinian, Israelul și-ar semna condamnarea la moarte. La adăpostul statalității palestinienii vor putea pregăti sfârșitul Israelului. Din nefericire pentru ambele popoare, înființarea unui stat palestinian nu va crea condițiile unei păci durabile, ci pe cele ale distrugerii statului Israel. Netanyahu poate fi caracterizat în multe feluri, dar cu siguranță nu este un prost. El știe exact cât de fragil este Israelul. Nu forța Israelului, ci slăbiciunile sale îl împiedică să accepte un stat palestinian. Acesta este tristul adevăr care stă în calea dezideratului legitim al creării unui stat palestinian.

 Autor: Ghețău Gheorghe Florin