Deterrence

DETERRENCE (descurajare – lb. engleză) – concept din domeniul relațiilor internaționale, care implică dezvoltarea unor capabilități militare convenționale sau neconvenționale suficient de puternice pentru a descuraja orice posibil atac. Ideea are rădăcini adânci în istoria umanității și este întâlnită și în lucrarea Epitoma Rei Militaris (Compendiu de artă militară - lb. latină), atribuită lui Vegetius, scrisă în secolul al IV-lea d.H., unde apare expresia: Si vis pacem, para bellum („Dacă vrei pace, pregătește-te de război”).

În timpul Războiului Rece, izbucnit în intervalul 1945-1947 între Lagărul Socialist și Blocul Statelor Democratice, deterrence a fost o componentă esențială a doctrinei de apărare în ambele tabere, mai ales din perspectiva unui război nuclear. Astfel, a apărut Distrugerea Mutuală Garantată (Mutually Assured Destruction – MAD), un element al gândirii strategice ce viza împiedicarea unui război nuclear tocmai datorită capacității fiecărei tabere de a o distruge pe cealaltă, indiferent cine ar fi atacat mai întâi.

Pentru a menține acest echilibru strategic, ambele părți s-au lansat într-o cursă a înarmărilor, vizând producerea de arme mai numeroase și mai performante decât cele ale oponentului. Ruperea echilibrului strategic echivalează cu deschiderea căii pentru un conflict de amploare, fiindcă tabăra în favoarea căreia s-ar putea rupe acesta are posibilitatea de a lansa o primă lovitură, în condițiile în care distrugerea mutuală nu mai este garantată.

Trebuie menționat faptul că, în intervalul 1945-1949, SUA a fost singura țară din lume care a dispus de arme nucleare și, cu toate acestea, nu și-a folosit puterea pentru a-și impune punctul de vedere la nivel global, în pofida provocărilor geopolitice și geostrategice ridicate de URSS.

Așadar, ruperea echilibrului strategic nu duce neapărat la război; însă, trebuie avut în vedere faptul că SUA era un stat democratic. E greu de spus, dar ușor de imaginat cum ar reacționa un stat nedemocratic, autoritar, dictatorial sau totalitar dacă ar beneficia de un asemenea avantaj ori de ceva similar. 

De aceea, statele democratice trebuie să se înarmeze nu pentru a câștiga un război, ci pentru a-l împiedica. O forță militară impunătoare este singura garanție de securitate luată în serios de orice posibil agresor.