Blitzkrieg

Termen german care înseamnă ”război fulger” folosit pentru a desemna o acțiune militară extrem de rapidă, prin care inamicul este atacat pe un front larg, cu toate mijloacele aflate la îndemână. În acest tip de atac se remarcă aviația și tancurile, care joacă un rol central în împiedicarea dușmanului de a se regrupa și de a contraataca. Marile victorii ale Wehrmachtului, armata germană în al Doilea Război Mondial, au fost obținute grație acestei doctrine. Înfrângerea Poloniei (1939), a Franței (1940) și ocuparea Iugoslaviei și Greciei (1941), sunt cele mai elocvente exemple ale eficienței blitzkrieg.-ului. Pe de altă parte, doctrina blitzkrieg și-a dovedit limitele în fața imensității Rusiei sovietice. Germanii au încercat o ultimă operațiune de tip blitzkrieg în anii 1944-1945. Ei au declanșat ceea ce se numește Bătălia din Ardeni, însă au eșuat din cauza faptului că nu mai aveau superioritate aeriană, o condiție esențială pentru succesul blitzkrieg-ului. 

Excomunicare

Înlăturarea unei persoane sau a unui grup din cadrul unei comunități religioase. Această eliminare se face mai ales din rațiuni teologice. Papalitatea a folosit frecvent această armă în lupta cu cei care i s-au opus. Printre cele mai celebre exomunicări dispuse de papalitate se numără: excomunicarea Patriarhului Mihail Cerularie (1054), excomunicarea împăratului german Henric al IV-lea (1076) sau excomunicarea lui Martin Luther (1521).

Realpolitik

Politică internă, dar mai ales externă, care pleacă de la realitățile momentului și vizează obiective clare, realizabile. Se opune unei politici întemeiate pe idealuri sau etică, care nu ia în calcul ceea ce se întâmplă, ci ceea ce ar trebui să se întâmple. Termenul a fost pus în circulație de Otto von Bismarck, cel care a realizat unificarea Germaniei tocmai prin realpolitik. Această abordare este cel mai bine sintetizată în celebrul dicton lansat de Machiavelli: ”Scopul scuză mijloacele!” 

Pașalâc

Termen folosit în Europa pentru a desemna o provincie otomană condusă de un pașă. De exemplu: Pașalâcul Buda, Pașalâcul Timișoara sau Pașalâcul Oradea, ca să dăm câteva exemple familiare nouă. În general, ceea ce europenii numeau pașalâc, turcii numeau eyalet, o unitate administrativ-teritorială compusă din mai multe sangeacuri. Eyaletele au fost înlocuite în sec. al XIX-lea cu vilayetele. De pildă, vilayetul Dunării în componența căruia se afla și sangeacul Tulcea, Dobrogea de azi, intrată în componența României în 1878.