Războiul de șapte ani (1756-1763)

Bătălia de la Kunersdorff (1759) -

una dintre înfrângerile suferite de Frederic al II-lea

 Războiul de șapte ani (1756-1763) a fost purtat de marile puteri ale Europei pe ”Bătrânul Continent”, dar și în America, Africa ori Asia ceea ce l-a determinat pe Winston Churchill să numească acest conflict ”Primul Război Mondial” . Afirmația lui Churchill este corectă deoarece între cele două conflicte există foarte multe asemănări: s-au desfășurat pe o lungă perioadă de timp; au avut loc atât în Europa cât și pe celelalte continente; cauzele au fost similare în multe privințe; pe parcursul războiului au fost atrase o serie de state care-și păstraseră neutralitatea inițial; Rusia s-a dovedit a fi un aliat imprevizibil etc. În principiu, cele două tabere au fost, Austria, Franța, Rusia, Suedia, Saxonia ș.a., pe de o parte, și Marea Britanie, Prusia și Hanovra, de cealaltă parte. În confruntare au fost atrase ulterior și Spania, Portugalia ori Olanda. Cea din urmă a fost atacată deși era neutră și a luptat fără a se ralia vreunei tabere. În Europa, Frederic al II-lea al Prusiei a suferit un șir impresionant de înfrângeri, dar, în cele din urmă, a fost salvat de Țarul Petru al III-lea, în 1762, care a semnat un tratat de pace cu prusacii și a intervenit pentru a facilita o înțelegere similară între Prusia și Suedia. Această miraculoasă răsturnare de situație este cunoscută în istorie drept Minunea Casei de Brandenburg. Este interesant de notat că Adolf Hitler, un mare admirator al Regelui Prusiei Frederic al II-lea (1740-1786), aștepta în mod irațional, în 1945, o minune aidoma celei din 1762. Evident, așteptările nerealiste i-au fost înșelate. Revenind la conflictul de șapte ani, trebuie spus faptul că nu a adus transformări importante în Europa din perspectiva balanței de putere sau a modificării frontierelor, dar a făcut ca Marea Britanie să devină cea mai importantă putere colonială. Britanicii și-au adjudecat, printre altele, Canada și India. Acest război a dus și la diminuarea statutului Franței de mare putere continentală și colonială, iar, pe de altă parte, a însemnat ridicarea Rusiei la rangul de putere europeană de prim rang. 

Atentatul de la Sarajevo (28 iunie 1914)

Atentatul de la Sarajevo
(28 iunie 1914)

Atentatul de la Sarajevo a reprezentat cauza imediată care a dus la declanşarea Primului Război Mondial. La 28 iunie 1914, arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul tronului austro-ungar, a fost împuşcat la Sarajevo, în Bosnia-Herţegovina, de către un naţionalist sârb pe nume Gavrilo Princip. Acesta era membru al organizaţiei secrete Mâna Neagră, care, se pare, era în legătură cu armata sârbă. Austro-Ungaria anexase Bosnia-Herţegovina în 1908, pe care  o administra din 1878, conform prevederilor Tratatului de Pace de la Berlin (13 iulie 1878). Austro-Ungaria, un imperiu multinaţional, se temea de Serbia care voia să creeze un stat naţional unitar, iar vizita de la Sarajevo a fost considerată, ceea ce şi era, un afront de către naţionaliştii sârbi. 

Unificarea Italiei

Intrarea lui Garibaldi în Messina

Unificarea statelor italiene s-a realizat în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, în jurul regatului Piemont/Sardinia. Influența predominantă în Italia era exercitată de Imperiul austriac. În mod evident, Viena era principalul obstacol pentru naționaliștii italieni. Pornind de la această realitate, prim-ministrul piemontez, Camillo Benso Conte de Cavour, a încheiat în 1858 un tratat de alianță cu Franța lui Napoleon al III-lea, care avea un caracter antihabsburgic. În 1859, a izbucnit războiul dintre Piemont și Austria, iar Franța a intervenit de partea aliatului său ceea ce a dus la înfrângerea austriecilor și la anexarea Lombardiei de către piemontezi. Drept compensație pentru ajutorul acordat, Piemontul a dat Franței regiunile Savoia și Nisa. În anii 1860-1861, statele italiene s-au unit în jurul Piemontului alcătuind Regatul Italiei. În 1866, Italia a obținut și Veneția participând la războiul dintre Prusia și Austria de partea celei dintâi. Apoi, în 1870, a fost ocupată Roma care a devenit capitala Italiei. În acest fel s-a încheiat unificarea Italiei. 

Primul Război Mondial

Atentatul de la Sarajevo
 (28 iunie 1914)

Primul Război Mondial s-a desfășurat în intervalul 28 iulie 1914 - 11 noiembrie 1918. A fost cel mai ucigător război de până atunci, dar, din păcate, a fost depășit din acest punct de vedere de al Doilea Război Mondial (1939-1945). Războiul a avut un caracter imperialist fiindcă a avut la bază dorința anumitor imperii de a-și spori influența și puterea. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, la Sarajevo (28 iunie 1914), a fost pretextul folosit de Austro-Ungaria pentru a declanșa războiul, la 28 iulie 1914. S-au înfruntat Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), pe de-o parte, și Antanta (Franța, Rusia și Marea Britanie), de cealaltă parte.  În conflict au intervenit treptat și alte state precum: Japonia (1914), Italia (1915), România (1916) sau SUA (1917), de partea Antantei, și Imperiul Otoman (1914) și Bulgaria (1915), de partea Puterilor Centrale. Războiul s-a încheiat cu victoria Antantei, prin Armistițiul de la Compiegne, care s-a semnat la 11 noiembrie 1918.