Imaginea: Magna Carta Libertatum, 1215. Unul dintre exemplarele originale ale documentului, redactat în limba latină medievală, cu cerneală ferogalică pe pergament și autentificat inițial cu Marele Sigiliu al regelui Ioan Fără de Țară. Sigiliul original din ceară nu s-a păstrat. Documentul se află în colecțiile British Library, cu cota Cotton MS Augustus II.106. Sursa imaginii: Wikipedia.
Notă: Cerneală ferogalică – cerneală obținută din săruri de fier și taninuri extrase din galele de stejar, folosită pe scară largă în Evul Mediu și în epoca modernă pentru redactarea manuscriselor și a documentelor.
Notă: Galele de stejar – excrescențe sferice care se formează pe frunzele, ramurile sau mugurii stejarilor ca reacție la depunerea ouălor de către anumite insecte, în special viespi galicole. Bogate în taninuri, galele de stejar erau folosite pentru fabricarea cernelii ferogalice.
La 15 iunie 1215, pe câmpia de la Runnymede, regele Ioan al Angliei, cunoscut și sub numele de Ioan Fără de Țară (1199–1216), a acceptat Magna Carta Libertatum (Marea Cartă a Libertăților), unul dintre cele mai importante documente politice și juridice din istoria europeană. Magna Carta nu a fost o declarație a drepturilor omului și nici nu urmărea instaurarea unei democrații. Documentul a apărut în urma conflictului dintre rege și o parte a nobilimii engleze, nemulțumită de fiscalitatea ridicată, înfrângerile militare și exercitarea arbitrară a autorității regale.
Pierderea unei mari părți a posesiunilor engleze din Franța și eșecul încercărilor lui Ioan de a le recupera au slăbit autoritatea regelui. Campaniile militare necesitau importante resurse financiare, iar creșterea obligațiilor impuse nobililor a accentuat nemulțumirile acestora. În primăvara anului 1215, conflictul s-a transformat într-o rebeliune deschisă. Baronii răsculați au ocupat Londra, iar regele a fost obligat să accepte negocierile.
Înțelegerea realizată la Runnymede urmărea restabilirea păcii dintre rege și baroni, dar prevederile sale limitau, în anumite domenii, autoritatea monarhului. Ioan accepta respectarea libertăților Bisericii, a privilegiilor nobilimii și ale orașelor, limitarea unor obligații fiscale și respectarea procedurilor juridice tradiționale. Regele nu se mai putea situa în toate împrejurările deasupra regulilor pe care trebuiau să le respecte supușii săi.
Magna Carta din 1215 cuprinde 63 de clauze. Numerotarea acestora este modernă, deoarece documentul original a fost redactat sub forma unui text continuu. Majoritatea prevederilor răspundeau problemelor societății feudale engleze de la începutul secolului al XIII-lea. Unele dintre ele, în special cele referitoare la limitarea fiscalității, respectarea procedurilor juridice și protecția împotriva exercitării arbitrare a puterii, au dobândit în secolele următoare o semnificație mult mai largă. Astfel, un document rezultat din conflictul dintre un rege și baronii săi a devenit, treptat, un simbol al limitării puterii prin lege.
Cuprins:
MAGNA CARTA LIBERTATUM
Preambul
Ioan, prin harul lui Dumnezeu rege al Angliei, stăpân al Irlandei, duce al Normandiei și Aquitaniei și conte de Anjou, transmite salutul său arhiepiscopilor, episcopilor, abaților, conților, baronilor, judecătorilor, administratorilor pădurilor regale, șerifilor, dregătorilor, slujitorilor și tuturor reprezentanților și supușilor săi credincioși.
Să știți că, din respect față de Dumnezeu și pentru mântuirea sufletului nostru și a sufletelor tuturor strămoșilor și moștenitorilor noștri, spre cinstea lui Dumnezeu și înălțarea Sfintei Biserici și pentru îndreptarea regatului nostru, la sfatul venerabililor noștri părinți: Ștefan, arhiepiscop de Canterbury, primat al întregii Anglii și cardinal al Sfintei Biserici Romane; Henric, arhiepiscop de Dublin; William, episcop de Londra; Petru, episcop de Winchester; Jocelin, episcop de Bath și Glastonbury; Hugh, episcop de Lincoln; Walter, episcop de Worcester; William, episcop de Coventry; Benedict, episcop de Rochester; al magistrului Pandulf, subdiacon și membru al curții papei; al fratelui Aymeric, maestrul Cavalerilor Templieri din Anglia; precum și al nobililor William Marshal, conte de Pembroke; William, conte de Salisbury; William, conte de Warenne; William, conte de Arundel; Alan de Galloway, conetabil al Scoției; Warin FitzGerald; Peter FitzHerbert; Hubert de Burgh, seneșal de Poitou; Hugh de Neville; Matthew FitzHerbert; Thomas Basset; Alan Basset; Philip d’Aubigny; Robert de Ropsley; John Marshal; John FitzHugh și al altor supuși credincioși ai noștri.
Clauza 1 – Libertatea Bisericii și libertățile oamenilor liberi
În primul rând, am hotărât înaintea lui Dumnezeu și am confirmat prin prezenta noastră cartă, pentru noi și pentru moștenitorii noștri, pentru totdeauna, că Biserica Angliei va fi liberă și își va păstra neatinse drepturile și libertățile sale.
Dorința noastră ca aceasta să fie respectată rezultă din faptul că, înainte de izbucnirea conflictului dintre noi și baronii noștri, am acordat și am confirmat prin carta noastră libertatea alegerilor bisericești, considerată de cea mai mare importanță și necesară Bisericii Angliei, și am obținut confirmarea acesteia din partea papei Inocențiu al III-lea. Această libertate o vom respecta noi înșine și dorim ca ea să fie respectată cu bună-credință de către moștenitorii noștri pentru totdeauna.
De asemenea, am acordat tuturor oamenilor liberi ai regatului nostru, pentru noi și pentru moștenitorii noștri, pentru totdeauna, toate libertățile menționate mai jos, pentru ca ei și moștenitorii lor să le aibă și să le păstreze de la noi și de la moștenitorii noștri.
Clauza 2 – Moștenirea unui comitat, a unei baronii sau a altor feude
Dacă vreun conte, baron sau alt vasal al Coroanei, care deține pământuri direct de la noi în schimbul serviciului militar, moare, iar moștenitorul său este major și datorează o taxă pentru intrarea în posesia moștenirii, acesta își va primi moștenirea după plata taxei stabilite potrivit vechiului obicei.
Astfel, moștenitorul sau moștenitorii unui conte vor plăti pentru întregul comitat o sută de lire; moștenitorul sau moștenitorii unui baron vor plăti pentru întreaga baronie o sută de lire; moștenitorul sau moștenitorii unui cavaler vor plăti cel mult o sută de șilingi pentru întregul feud al unui cavaler. Cel care datorează mai puțin va plăti mai puțin, potrivit vechiului obicei privind feudele.
Notă: În Anglia medievală, lira și șilingul erau în principal unități monetare de calcul. O liră era echivalentă cu 20 de șilingi sau 240 de penny de argint, iar un șiling cu 12 penny. Moneda folosită efectiv în circulație era, în principal, penny-ul de argint.
Clauza 3 – Moștenitorii minori aflați sub tutelă
Dacă moștenitorul unui astfel de vasal este minor și se află sub tutelă, atunci când ajunge la majorat își va primi moștenirea fără să plătească taxa pentru intrarea în posesie și fără nicio altă plată.
Clauza 4 – Obligațiile tutorelui față de moștenirea unui minor
Tutorele pământurilor unui moștenitor minor va lua din aceste pământuri numai venituri rezonabile, precum și dările și serviciile datorate potrivit obiceiului, fără să provoace distrugeri sau pagube oamenilor ori bunurilor.
Dacă am încredințat tutela unor asemenea pământuri unui șerif sau unei alte persoane care răspunde față de noi pentru veniturile acestora, iar persoana respectivă provoacă distrugeri sau pagube, o vom obliga să ofere despăgubiri, iar pământurile vor fi încredințate spre administrare la doi oameni demni și chibzuiți din feudul respectiv. Aceștia vor răspunde pentru veniturile pământurilor în fața noastră sau a persoanei căreia i le vom încredința.
Dacă am dat sau am vândut cuiva tutela unor asemenea pământuri, iar persoana respectivă provoacă distrugeri sau pagube, aceasta va pierde tutela, care va fi încredințată la doi oameni demni și chibzuiți din feudul respectiv. Aceștia vor răspunde pentru veniturile pământurilor în același mod.
Clauza 5 – Obligațiile tutorelui privind întreținerea domeniului
Atât timp cât are în grijă pământurile unui moștenitor minor, tutorele va întreține, din veniturile acestora, casele, parcurile, rezervațiile de vânătoare, iazurile, morile și toate celelalte bunuri care țin de domeniu.
Când moștenitorul ajunge la majorat, tutorele îi va restitui întregul domeniu, înzestrat cu pluguri și unelte agricole, potrivit cerințelor fiecărui anotimp și în măsura în care veniturile domeniului permit în mod rezonabil acest lucru.
Clauza 6 – Căsătoria moștenitorilor
Moștenitorii vor fi căsătoriți fără a fi obligați să încheie o căsătorie care le-ar putea prejudicia rangul sau interesele. Înainte de încheierea căsătoriei, aceasta va fi adusă la cunoștința celor mai apropiate rude de sânge ale moștenitorului.
Clauza 7 – Drepturile văduvei asupra zestrei și moștenirii
După moartea soțului său, văduva își va primi imediat și fără nicio dificultate zestrea și moștenirea. Ea nu va plăti nimic pentru zestrea sa, pentru bunurile primite prin căsătorie sau pentru moștenirea pe care ea și soțul ei o dețineau în ziua morții acestuia.
Văduva va putea rămâne în locuința soțului său timp de patruzeci de zile după moartea acestuia, perioadă în care îi va fi atribuită zestrea.
Clauza 8 – Libertatea văduvei de a se recăsători
Nicio văduvă nu va fi obligată să se recăsătorească atât timp cât dorește să rămână fără soț. Totuși, dacă deține pământuri direct de la Coroană, va trebui să ofere garanția că nu se va recăsători fără acordul nostru, iar dacă deține pământuri de la un alt senior, nu se va recăsători fără acordul acestuia.
Clauza 9 – Datoriile și bunurile debitorilor
Nici noi, nici reprezentanții noștri nu vom lua pământurile sau veniturile unui debitor pentru plata unei datorii atât timp cât bunurile sale mobile sunt suficiente pentru achitarea acesteia.
Garanții debitorului nu vor fi obligați să plătească datoria atât timp cât debitorul însuși are mijloace suficiente pentru a o achita.
Dacă debitorul nu poate plăti datoria din lipsa mijloacelor necesare, garanții vor răspunde pentru plata acesteia. Dacă doresc, aceștia vor putea prelua pământurile și veniturile debitorului până la recuperarea sumelor plătite în numele său, cu excepția cazului în care debitorul poate dovedi că și-a îndeplinit obligațiile față de garanții săi.
Clauza 10 – Datoriile față de evrei
Dacă o persoană care a împrumutat bani de la evrei moare înainte de achitarea datoriei, moștenitorul său nu va plăti dobândă atât timp cât este minor, indiferent de seniorul de la care își deține pământurile.
Dacă o asemenea datorie ajunge în mâinile noastre, nu vom lua decât suma principală menționată în înscrisul care dovedește datoria.
Clauza 11 – Protejarea drepturilor văduvei și copiilor unui debitor
Dacă o persoană moare având datorii față de evrei, soția sa își va primi zestrea și nu va fi obligată să contribuie din aceasta la plata datoriei.
Dacă persoana decedată lasă copii minori, acestora li se vor asigura cele necesare traiului, în funcție de întinderea proprietăților celui decedat. Datoria va fi plătită din bunurile rămase, după scăderea obligațiilor datorate seniorilor feudali.
În același mod vor fi tratate și datoriile față de alte persoane decât cămătarii evrei.
Clauza 12 – Impunerea scutagiului și a ajutoarelor financiare
Niciun scutagiu și niciun ajutor financiar nu vor fi impuse în regatul nostru fără consimțământul comun al regatului, cu excepția celor necesare pentru răscumpărarea persoanei noastre, pentru învestirea ca cavaler a fiului nostru cel mai mare și, o singură dată, pentru căsătoria fiicei noastre celei mai mari.
Chiar și în aceste situații nu va putea fi impus decât un ajutor financiar rezonabil.
În același mod se va proceda și în privința ajutoarelor financiare cerute de orașul Londra.
Notă: Scutagiu (taxa plătită regelui în locul serviciului militar datorat).
Clauza 13 – Libertățile orașului Londra și ale celorlalte orașe
Orașul Londra își va păstra toate vechile libertăți și obiceiurile sale libere, atât pe uscat, cât și pe apă.
De asemenea, dorim și acordăm ca toate celelalte orașe, târguri, sate și porturi să-și păstreze toate libertățile și obiceiurile lor libere.
Clauza 14 – Convocarea consiliului comun al regatului
Pentru obținerea consimțământului comun al regatului în vederea impunerii unui ajutor financiar, în alte situații decât cele trei menționate mai sus, sau a unui scutagiu, vom convoca individual, prin scrisorile noastre, arhiepiscopii, episcopii, abații, conții și marii baroni.
De asemenea, îi vom convoca, prin intermediul șerifilor și al reprezentanților noștri, pe toți cei care dețin pământuri direct de la noi. Convocarea va fi făcută pentru o anumită zi, cu cel puțin patruzeci de zile înainte, și într-un anumit loc. În toate scrisorile de convocare va fi menționat motivul acesteia.
După efectuarea convocării, problema stabilită pentru ziua respectivă va fi hotărâtă potrivit sfatului celor prezenți, chiar dacă nu toți cei convocați se vor prezenta.
Clauza 15 – Limitarea ajutoarelor financiare impuse de seniori
În viitor, nu vom permite nimănui să impună un ajutor financiar oamenilor liberi care îi sunt vasali, cu excepția celor necesare pentru răscumpărarea persoanei sale, pentru învestirea ca cavaler a fiului său cel mai mare și, o singură dată, pentru căsătoria fiicei sale celei mai mari.
Chiar și în aceste situații nu va putea fi impus decât un ajutor financiar rezonabil.
Clauza 16 – Limitarea obligațiilor feudale
Nimeni nu va fi obligat să îndeplinească pentru un feud de cavaler sau pentru orice altă proprietate liberă servicii mai mari decât cele datorate potrivit obligațiilor legate de deținerea acestora.
Clauza 17 – Stabilirea unui loc permanent pentru judecarea proceselor civile
Procesele civile obișnuite nu vor mai urma Curtea regală în deplasările sale, ci vor fi judecate într-un loc stabil.
Clauza 18 – Judecarea litigiilor privind stăpânirea pământurilor
Procesele privind redobândirea unei proprietăți de care cineva a fost deposedat recent, moștenirea unui domeniu după moartea ultimului său deținător și dreptul unui senior de a numi clericul unei biserici vor fi judecate numai în comitatele în care se află proprietățile respective.
Noi sau, dacă ne aflăm în afara regatului, marele nostru judecător vom trimite câte doi judecători în fiecare comitat, de patru ori pe an. Împreună cu patru cavaleri aleși din comitat, aceștia vor judeca procesele menționate în cadrul adunării comitatului, în ziua și locul stabilite pentru întrunirea acesteia.
Clauza 19 – Continuarea judecării proceselor
Dacă procesele menționate mai sus nu pot fi judecate în ziua stabilită pentru întrunirea adunării comitatului, vor rămâne atâția cavaleri și proprietari liberi dintre cei care au participat la adunare câți sunt necesari pentru judecarea proceselor, în funcție de numărul și dificultatea acestora.
Clauza 20 – Proporționalitatea amenzilor
Un om liber nu va fi amendat pentru o faptă minoră decât proporțional cu gravitatea acesteia, iar pentru o faptă gravă va fi amendat potrivit gravității sale, fără a fi lipsit de mijloacele necesare traiului.
În același mod, un negustor nu va fi lipsit de mărfurile sale, iar un țăran dependent nu va fi lipsit de uneltele necesare muncii, dacă aceștia vor fi amendați de către noi.
Niciuna dintre aceste amenzi nu va fi stabilită decât pe baza mărturiei unor oameni vrednici de încredere din vecinătate.
Clauza 21 – Amenzile aplicate conților și baronilor
Conții și baronii nu vor fi amendați decât de către egalii lor în rang și numai proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.
Clauza 22 – Amenzile aplicate clericilor
Niciun cleric nu va fi amendat pentru bunurile sale laice decât potrivit regulilor stabilite mai sus și fără a se ține seama de valoarea veniturilor provenite din beneficiul său ecleziastic.
Clauza 23 – Obligația de a construi poduri
Nicio comunitate și niciun om liber nu vor fi obligați să construiască poduri peste râuri, cu excepția celor care aveau din vechime obligația legală de a face acest lucru.
Clauza 24 – Competențele șerifilor și ale altor dregători regali
Niciun șerif, conetabil, legist sau alt dregător al nostru nu va judeca procese care aparțin jurisdicției judecătorilor regali.
Clauza 25 – Menținerea vechilor venituri datorate Coroanei
Toate comitatele, sutele administrative, circumscripțiile și unitățile teritoriale vor rămâne supuse vechilor obligații și venituri datorate Coroanei, fără nicio majorare, cu excepția domeniilor care ne aparțin direct.
Clauza 26 – Datoriile față de Coroană și bunurile unei persoane decedate
Dacă moare o persoană care deține un feud direct de la noi, iar un șerif sau un alt dregător al nostru prezintă un ordin regal privind o datorie a celui decedat față de Coroană, aceștia vor putea inventaria și pune sub sechestru bunurile mobile aflate pe feudul celui decedat, până la concurența valorii datoriei, în prezența unor oameni vrednici de încredere.
Niciun bun nu va fi înstrăinat până la achitarea integrală a datoriei. După plata acesteia, bunurile rămase vor fi predate executorilor testamentari pentru îndeplinirea voinței celui decedat.
Dacă persoana decedată nu avea nicio datorie față de noi, toate bunurile mobile vor reveni celui decedat pentru a fi împărțite potrivit voinței sale, cu respectarea drepturilor soției și copiilor săi.
Clauza 27 – Împărțirea bunurilor unei persoane decedate fără testament
Dacă un om liber moare fără să lase testament, bunurile sale mobile vor fi împărțite de rudele și prietenii săi cei mai apropiați, sub supravegherea Bisericii, după achitarea datoriilor pe care acesta le avea.
Clauza 28 – Rechiziționarea bunurilor de către dregătorii regali
Niciun conetabil și niciun alt dregător al nostru nu va lua grâne sau alte bunuri mobile de la o persoană fără să plătească imediat pentru acestea, cu excepția cazului în care vânzătorul acceptă de bunăvoie amânarea plății.
Clauza 29 – Obligațiile privind paza castelelor
Niciun conetabil nu va putea obliga un cavaler să plătească bani în locul serviciului de pază a unui castel, dacă acesta este dispus să îndeplinească personal serviciul sau, atunci când are un motiv întemeiat care îl împiedică, să trimită un alt om potrivit în locul său.
Dacă un cavaler este trimis sau participă la o campanie militară din porunca noastră, va fi scutit de serviciul de pază a castelului pentru perioada în care îndeplinește serviciul militar.
Notă: Conetabil – dregător regal însărcinat cu administrarea și apărarea unui castel.
Clauza 30 – Folosirea cailor și căruțelor pentru transport
Niciun șerif, dregător regal sau altă persoană nu va lua cai ori căruțe de la un om liber pentru transport, fără consimțământul acestuia.
Notă: Șerif – dregător regal însărcinat cu administrarea unui comitat, strângerea veniturilor Coroanei, aplicarea hotărârilor judecătorești și menținerea ordinii.
Clauza 31 – Folosirea lemnului pentru castele și alte lucrări regale
Nici noi, nici dregătorii noștri nu vom lua lemn pentru castelele noastre sau pentru alte lucrări ale noastre de pe pământurile altcuiva, fără consimțământul proprietarului acestora.
Clauza 32 – Păstrarea pământurilor celor condamnați pentru crime grave
Nu vom păstra în stăpânirea noastră pământurile celor condamnați pentru crime grave mai mult de un an și o zi. După această perioadă, pământurile vor fi restituite seniorilor feudali de care depind.
Clauza 33 – Îndepărtarea obstacolelor de pe râuri
Toate obstacolele pentru pescuit vor fi îndepărtate de pe Tamisa, Medway și de pe toate celelalte râuri din Anglia, cu excepția celor aflate de-a lungul coastei maritime.
Clauza 34 – Protejarea jurisdicției seniorilor feudali
Ordinul regal numit praecipe nu va mai fi emis cu privire la un feud dacă, prin aceasta, un om liber ar putea fi lipsit de dreptul de a-și judeca vasalii în propria sa curte.
Notă: Praecipe – ordin judecătoresc emis în numele regelui prin care unei persoane i se cerea să restituie un drept sau o proprietate ori să se prezinte în fața unei instanțe regale.
Clauza 35 – Uniformizarea măsurilor și greutăților
În întregul regat va exista o singură măsură pentru vin, o singură măsură pentru bere și o singură măsură pentru cereale, și anume quarterul londonez.
Va exista, de asemenea, o singură lățime pentru țesăturile vopsite, pentru pânza de culoare brun-roșcată și pentru pânza destinată căptușelilor, și anume doi coți între margini.
Greutățile vor fi uniformizate în același mod ca măsurile.
Notă: quarterul londonez – unitate medievală de măsură pentru capacitate, echivalentă cu opt busheli și având o valoare care putea varia; aproximativ 291 de litri potrivit standardului britanic modern.
Clauza 36 – Eliberarea ordinului pentru cercetarea acuzațiilor privind moartea unei persoane
De acum înainte, ordinul regal pentru cercetarea unei acuzații privind moartea unei persoane sau vătămarea gravă a acesteia va fi eliberat gratuit și nu va putea fi refuzat.
Clauza 37 – Tutela moștenitorilor și a pământurilor deținute de la alți seniori
Dacă cineva deține de la noi pământuri în arendă, în schimbul unei rente sau printr-un alt serviciu decât cel militar și, în același timp, deține de la un alt senior pământuri pentru care datorează serviciu militar, nu vom pretinde tutela moștenitorului său și nici a pământurilor care aparțin feudului celuilalt senior numai pentru faptul că persoana respectivă deține anumite pământuri de la noi.
Nu vom pretinde nici tutela unor proprietăți mai mici deținute de la noi în schimbul unor servicii precum furnizarea de cuțite, săgeți sau alte asemenea bunuri.
Clauza 38 – Necesitatea unor martori credibili pentru începerea unei judecăți
Niciun dregător nu va putea, de acum înainte, să trimită pe cineva în judecată numai pe baza propriei sale acuzații, fără să prezinte martori vrednici de încredere care să susțină cele afirmate.
Clauza 39 – Protecția împotriva exercitării arbitrare a puterii
Niciun om liber nu va fi arestat sau întemnițat, lipsit de pământurile ori de drepturile sale, declarat în afara legii, exilat sau vătămat în vreun alt mod. Nu vom acționa împotriva lui și nici nu vom trimite pe alții împotriva lui decât în urma unei judecăți legale a egalilor săi sau potrivit legii țării.
Clauza 40 – Dreptul la justiție
Nimănui nu-i vom vinde dreptatea, nimănui nu i-o vom refuza și nimănui nu i-o vom întârzia.
Clauza 41 – Libertatea de circulație și protecția negustorilor
Toți negustorii vor putea intra în Anglia și vor putea ieși din Anglia în siguranță și fără teamă. De asemenea, vor putea rămâne și călători prin regat, pe uscat și pe apă, pentru a cumpăra și a vinde, potrivit vechilor și dreptelor obiceiuri, fără să fie supuși unor taxe nelegitime.
Fac excepție perioadele de război și negustorii proveniți din țări aflate în război cu noi. Dacă asemenea negustori se vor afla în regatul nostru la izbucnirea unui război, vor fi reținuți, fără ca persoanele sau bunurile lor să fie vătămate, până când noi sau marele nostru judecător vom afla cum sunt tratați negustorii din regatul nostru aflați în țara cu care suntem în război.
Dacă negustorii noștri sunt în siguranță acolo, și negustorii acelei țări vor fi în siguranță în regatul nostru.
Clauza 42 – Libertatea de a părăsi regatul și de a reveni
De acum înainte, oricine va putea părăsi regatul nostru și se va putea întoarce în deplină siguranță, pe uscat sau pe apă, păstrându-și credința datorată nouă.
Fac excepție perioadele de război, când această libertate va putea fi restrânsă pentru o scurtă perioadă, în interesul general al regatului, precum și persoanele întemnițate sau declarate în afara legii potrivit legii țării, oamenii din țările aflate în război cu noi și negustorii, care vor fi tratați potrivit prevederilor menționate mai sus.
Clauza 43 – Moștenirea feudelor revenite Coroanei
Dacă cineva deține pământuri dintr-un feud care a revenit Coroanei prin moștenire și care constituie o baronie, precum cele de Wallingford, Nottingham, Boulogne, Lancaster sau alte asemenea baronii, iar persoana respectivă moare, moștenitorul său nu va plăti o taxă mai mare pentru intrarea în posesia moștenirii și nu va datora Coroanei alte servicii decât cele pe care le-ar fi datorat baronului dacă baronia s-ar fi aflat încă în mâinile acestuia.
Noi vom stăpâni asemenea baronii în aceleași condiții în care le stăpânea fostul lor deținător.
Clauza 44 – Obligațiile locuitorilor din afara pădurilor regale
Oamenii care locuiesc în afara pădurilor regale nu vor mai fi obligați să se prezinte în fața judecătorilor pădurilor în urma unor convocări generale, decât dacă sunt implicați direct într-un proces sau sunt garanți pentru o persoană acuzată de încălcarea legilor pădurilor.
Clauza 45 – Numirea judecătorilor și a dregătorilor regali
Vom numi ca judecători, conetabili, șerifi sau alți dregători numai persoane care cunosc legea regatului și sunt hotărâte să o respecte.
Clauza 46 – Drepturile întemeietorilor abațiilor
Toți baronii care au întemeiat abații și dețin hrisoave ale regilor Angliei sau pot dovedi printr-o veche tradiție dreptul lor asupra acestora vor putea exercita tutela abațiilor respective atunci când funcția de abate este vacantă, așa cum li se cuvine.
Clauza 47 – Desființarea pădurilor regale create în timpul domniei lui Ioan
Toate pădurile care au fost declarate păduri regale în timpul domniei noastre își vor pierde imediat acest statut.
În același mod se va proceda și cu malurile râurilor care au fost puse sub jurisdicție regală în timpul domniei noastre.
Clauza 48 – Cercetarea abuzurilor legate de pădurile regale și administrația locală
Toate obiceiurile rele privind pădurile regale, rezervațiile de vânătoare, administratorii pădurilor, paznicii rezervațiilor, șerifii și dregătorii lor, precum și malurile râurilor și paznicii acestora vor fi cercetate imediat în fiecare comitat de doisprezece cavaleri jurați, aleși dintre oamenii vrednici de încredere ai comitatului.
În termen de patruzeci de zile de la încheierea cercetării, obiceiurile rele astfel identificate vor fi desființate în întregime și nu vor mai fi aplicate niciodată, cu condiția ca noi sau marele nostru judecător, dacă nu ne aflăm în Anglia, să fim înștiințați în prealabil.
Clauza 49 – Restituirea ostaticilor și a documentelor oferite drept garanție
Vom restitui imediat toți ostaticii și toate documentele care ne-au fost încredințate de englezi drept garanție pentru pace sau pentru îndeplinirea unor obligații.
Clauza 50 – Îndepărtarea rudelor lui Gerard d’Athée din dregătoriile regale
Îi vom îndepărta cu totul din dregătoriile lor pe rudele lui Gerard d’Athée, astfel încât, de acum înainte, să nu mai dețină nicio funcție în Anglia: Engelard de Cigogné, Peter, Guy și Andrew de Chanceaux, Guy de Cigogné, Geoffrey de Martigny și frații săi, Philip Marc și frații săi, Geoffrey, nepotul său, precum și pe toți cei care fac parte din aceeași familie.
Clauza 51 – Îndepărtarea mercenarilor străini
Imediat după restabilirea păcii, vom îndepărta din regat toți cavalerii, arcașii, slujitorii înarmați și mercenarii străini care au venit cu cai și arme pentru a aduce prejudicii regatului.
Clauza 52 – Restituirea pământurilor, castelelor, libertăților și drepturilor
Dacă am lipsit sau am deposedat pe cineva, fără o judecată legală a egalilor săi, de pământuri, castele, libertăți sau drepturi, îi vom restitui imediat cele luate.
Dacă apare o neînțelegere în această privință, problema va fi hotărâtă de cei douăzeci și cinci de baroni însărcinați cu garantarea păcii, potrivit prevederilor de mai jos.
În cazurile în care cineva a fost lipsit sau deposedat, fără o judecată legală a egalilor săi, de către tatăl nostru, regele Henric, sau de către fratele nostru, regele Richard, iar bunurile respective se află în mâinile noastre ori sunt deținute de alții sub garanția noastră, vom beneficia de termenul acordat în mod obișnuit celor plecați în cruciadă, cu excepția cazurilor în care un proces fusese deja început sau o cercetare fusese dispusă din porunca noastră înainte de asumarea crucii.
La întoarcerea din cruciadă sau dacă renunțăm la aceasta, vom face imediat dreptate deplină.
Clauza 53 – Amânarea soluționării unor litigii privind pădurile, feudele și abațiile
Vom beneficia de același termen de amânare în privința cererilor de despădurire a pădurilor declarate păduri regale de tatăl nostru, regele Henric, sau de fratele nostru, regele Richard, precum și în privința tutelelor asupra pământurilor care aparțin feudului unui alt senior și pe care le-am pretins deoarece cineva deținea de la noi un feud în schimbul serviciului militar.
Același termen se va aplica și litigiilor privind abațiile întemeiate pe feudele altor seniori, asupra cărora seniorul feudului își revendică un drept.
La întoarcerea din cruciadă sau dacă renunțăm la aceasta, vom face imediat dreptate deplină tuturor celor care înaintează asemenea plângeri.
Clauza 54 – Acuzațiile formulate de o femeie
Nimeni nu va fi arestat sau întemnițat în urma acuzației formulate de o femeie pentru moartea unei persoane, cu excepția cazului în care persoana ucisă este soțul ei.
Clauza 55 – Restituirea amenzilor aplicate în mod nedrept
Toate amenzile care ne-au fost plătite pe nedrept și împotriva legii țării, precum și toate amenzile impuse de noi în mod nedrept și împotriva legii țării vor fi anulate sau restituite.
Hotărârea va fi luată de cei douăzeci și cinci de baroni însărcinați cu garantarea păcii, potrivit prevederilor de mai jos, împreună cu Ștefan, arhiepiscop de Canterbury, dacă acesta va putea fi prezent, și cu alte persoane pe care arhiepiscopul va dori să le cheme.
Dacă arhiepiscopul nu va putea fi prezent, procedura va continua fără el. Dacă unul sau mai mulți dintre cei douăzeci și cinci de baroni au fost implicați într-un caz asemănător, aceștia vor fi înlocuiți, numai pentru judecarea cauzei respective, de alți baroni aleși și desemnați sub jurământ de ceilalți membri ai grupului.
Notă: Arhiepiscop – înalt demnitar al Bisericii care conduce o arhiepiscopie și are autoritate asupra episcopilor din provincia sa ecleziastică.
Clauza 56 – Restituirea drepturilor și proprietăților galezilor
Dacă am lipsit sau am deposedat pe vreun galez, fără o judecată legală a egalilor săi, de pământuri, libertăți sau alte drepturi în Anglia ori în Țara Galilor, acestea îi vor fi restituite imediat.
Dacă apare o neînțelegere în această privință, problema va fi soluționată în regiunile de graniță dintre Anglia și Țara Galilor prin judecata egalilor părților. Pentru proprietățile din Anglia se va aplica legea Angliei, pentru cele din Țara Galilor se va aplica legea galeză, iar în regiunile de graniță se va aplica legea acestor regiuni.
Galezii vor proceda în același mod față de noi și față de supușii noștri.
Clauza 57 – Soluționarea nedreptăților săvârșite împotriva galezilor de Henric al II-lea și Richard I
În cazurile în care un galez a fost lipsit sau deposedat, fără o judecată legală a egalilor săi, de pământuri, libertăți sau alte drepturi de către tatăl nostru, regele Henric, sau de către fratele nostru, regele Richard, iar acestea se află în mâinile noastre ori sunt deținute de alții sub garanția noastră, vom beneficia de termenul acordat în mod obișnuit celor plecați în cruciadă.
Fac excepție cazurile în care un proces fusese deja început sau o cercetare fusese dispusă din porunca noastră înainte de asumarea crucii.
La întoarcerea din cruciadă sau dacă renunțăm la aceasta, vom face imediat dreptate deplină, potrivit legilor Țării Galilor și ale regiunilor de graniță.
Notă: În Magna Carta, regele Ioan se referă la:
- Henric al II-lea Plantagenet – rege al Angliei între 1154 și 1189. Era tatăl lui Richard I și al lui Ioan Fără de Țară.
- Richard I Inimă de Leu – rege al Angliei între 1189 și 1199. Era fratele mai mare al lui Ioan.
Clauza 58 – Restituirea ostaticilor galezi
Îl vom restitui imediat pe fiul lui Llywelyn, împreună cu toți ostaticii galezi și documentele care ne-au fost încredințate drept garanție pentru pace.
Clauza 59 – Drepturile regelui Scoției
În privința lui Alexandru, regele Scoției, îi vom restitui surorile și ostaticii, îi vom reda drepturile și libertățile și vom proceda față de el în același mod în care procedăm față de ceilalți baroni ai noștri din Anglia, dacă nu trebuie să procedăm altfel potrivit documentelor pe care le deținem de la tatăl său, William, fostul rege al Scoției.
Această problemă va fi hotărâtă prin judecata egalilor săi de la curtea noastră.
Notă: Alexandru al II-lea, regele Scoției (1214–1249).
Clauza 60 – Respectarea libertăților de către toți seniorii regatului
Toate obiceiurile și libertățile menționate mai sus, pe care am hotărât să le respectăm în regatul nostru în relațiile cu supușii noștri, vor fi respectate, atât de clerici, cât și de laici, în relațiile cu propriii lor vasali.
Clauza 61 – Garanția respectării păcii și libertăților
Întrucât am făcut toate aceste concesii în fața lui Dumnezeu, pentru îndreptarea regatului nostru și pentru a pune capăt conflictului izbucnit între noi și baronii noștri și dorim ca ele să fie respectate pe deplin și pentru totdeauna, acordăm și garantăm baronilor următoarea măsură de siguranță:
Baronii vor alege douăzeci și cinci de baroni ai regatului, pe care îi vor considera potriviți, iar aceștia vor trebui, cu toate puterile lor, să respecte, să păstreze și să asigure respectarea păcii și libertăților pe care le-am acordat și le-am confirmat prin prezenta cartă.
Dacă noi, marele nostru judecător, dregătorii noștri sau vreunul dintre slujitorii noștri încălcăm vreuna dintre aceste prevederi față de cineva sau încălcăm vreun articol al păcii ori al garanției, iar încălcarea este adusă la cunoștința a patru dintre cei douăzeci și cinci de baroni, aceștia se vor prezenta înaintea noastră sau, dacă ne aflăm în afara regatului, înaintea marelui nostru judecător, vor arăta încălcarea și vor cere ca aceasta să fie îndreptată fără întârziere.
Dacă noi sau, în absența noastră din regat, marele nostru judecător nu îndreptăm încălcarea în termen de patruzeci de zile de la data la care aceasta ne-a fost adusă la cunoștință, cei patru baroni vor prezenta problema celorlalți membri ai grupului celor douăzeci și cinci.
Cei douăzeci și cinci de baroni, împreună cu întreaga comunitate a țării, ne vor putea constrânge și sili prin toate mijloacele de care dispun, ocupând castelele, pământurile și posesiunile noastre sau folosind orice alte mijloace pe care le consideră necesare, până când încălcarea va fi îndreptată potrivit hotărârii lor. Persoana noastră, precum și persoanele reginei și copiilor noștri, vor rămâne însă nevătămate.
După îndreptarea încălcării, baronii vor reveni la supunerea pe care ne-o datorau înainte.
Oricine din regat va putea depune jurământ că va respecta poruncile celor douăzeci și cinci de baroni pentru îndeplinirea acestor măsuri și că, împreună cu ei, ne va constrânge să respectăm prevederile cartei. Acordăm în mod public și liber tuturor celor care doresc dreptul de a depune acest jurământ și nu vom împiedica pe nimeni să îl depună.
Pe toți cei din regat care nu doresc să depună de bunăvoie jurământul de a-i sprijini pe cei douăzeci și cinci de baroni pentru a ne constrânge, îi vom obliga, prin porunca noastră, să depună acest jurământ.
Dacă unul dintre cei douăzeci și cinci de baroni moare, părăsește regatul sau este împiedicat în orice alt mod să-și îndeplinească atribuțiile, ceilalți baroni vor alege în locul său un alt baron, după cum vor considera potrivit, iar acesta va depune același jurământ ca ceilalți.
În toate problemele încredințate celor douăzeci și cinci de baroni, dacă aceștia sunt prezenți și apar neînțelegeri între ei sau dacă unii dintre cei convocați nu doresc ori nu pot să participe, hotărârea majorității celor prezenți va avea aceeași putere și valabilitate ca și cum ar fi fost luată de toți cei douăzeci și cinci.
Cei douăzeci și cinci de baroni vor jura că vor respecta cu credință toate prevederile de mai sus și că vor face tot ce le stă în putere pentru ca acestea să fie respectate și de ceilalți.
Nu vom încerca să obținem de la nimeni, nici personal, nici prin intermediul altcuiva, nimic prin care vreuna dintre aceste concesii sau libertăți să fie revocată ori micșorată. Dacă vom obține un asemenea act, acesta va fi lipsit de valabilitate și nu ne vom folosi niciodată de el, nici personal, nici prin intermediul altcuiva.
Clauza 62 – Iertarea conflictelor și restabilirea păcii
Am iertat și am înlăturat pe deplin toate resentimentele, dușmăniile și neînțelegerile apărute între noi și supușii noștri, clerici sau laici, în timpul conflictului.
De asemenea, am iertat pe deplin, în ceea ce ne privește, toate încălcările săvârșite de clerici și laici în timpul conflictului, începând cu sărbătoarea Paștelui din al șaisprezecelea an al domniei noastre și până la restabilirea păcii.
În plus, am poruncit să fie întocmite, pentru baroni, scrisori deschise de mărturie din partea lui Ștefan, arhiepiscop de Canterbury, a lui Henric, arhiepiscop de Dublin, a episcopilor menționați mai sus și a magistrului Pandulf, privind această garanție și concesiile făcute.
Clauza 63 – Confirmarea libertăților și valabilitatea perpetuă a Cartei
Prin urmare, dorim și poruncim cu tărie ca Biserica Angliei să fie liberă, iar oamenii din regatul nostru să aibă și să păstreze toate libertățile, drepturile și concesiile menționate mai sus, în mod deplin și pașnic, liber și netulburat, pentru ei și pentru moștenitorii lor, de la noi și de la moștenitorii noștri, în toate privințele și în toate locurile, pentru totdeauna.
Atât noi, cât și baronii am jurat că toate aceste prevederi vor fi respectate cu bună-credință și fără intenția de a le încălca.
Dată sub mâna noastră, în prezența martorilor menționați mai sus și a multor altora, pe câmpia numită Runnymede, între Windsor și Staines, în ziua a cincisprezecea a lunii iunie, în al șaptesprezecelea an al domniei noastre.
Notă privind traducerea
Prezenta traducere în limba română a textului Magna Carta Libertatum din 1215 a fost realizată cu ajutorul inteligenței artificiale (ChatGPT, OpenAI), pornind de la textul latin medieval și urmărind redarea sensului istoric și juridic al documentului într-o limbă română clară și accesibilă cititorului contemporan.
Textul latin utilizat ca bază a traducerii a fost consultat online pe site-ul MagnaCartaPlus, în pagina Magna Carta (Latin original), care reproduce textul latin al versiunii din 1215 și oferă, pentru fiecare clauză, trimiteri comparative la Articles of the Barons și la versiunea Magna Carta din 1225.
Traducerea a fost realizată clauză cu clauză și revizuită editorial pentru claritatea exprimării, consecvența terminologiei istorice și păstrarea sensului textului latin. Formulările românești nu reproduc o traducere modernă existentă, ci au fost realizate pornind de la textul latin medieval. În situațiile în care traducerea literală ar fi produs construcții nefirești sau greu de înțeles în limba română contemporană, formularea a fost adaptată fără intenția de a modifica sensul istoric și juridic al documentului.
Documentul original din 1215 a fost redactat sub forma unui text continuu și nu cuprindea numerotarea și titlurile moderne ale clauzelor. Numerotarea în 63 de clauze urmează practica editorială modernă, iar titlurile clauzelor din prezenta versiune au fost formulate pentru a facilita lectura și înțelegerea documentului.
Traducerea are un scop istoric, educațional și documentar și nu reprezintă o ediție critică a textului Magna Carta.
Sursa textului latin: Magna Carta (Latin original), MagnaCartaPlus.
Citește și:
Discursul papei Urban al II-lea la Clermont (1095) – versiunea lui Fulcher de Chartres
