Aducem istoria mai aproape.
1. Herodot din Halicarnas, Istorii „Herodot din Halicarnas înfățișează aici rodul cercetărilor sale pentru ca faptele oamenilor să nu pălească prin trecerea vremii (…), iar isprăvile mari și minunate săvârșite să nu fie date uitării.” 2. Sallustius, Despre războiul cu Iugurtha „Dar, printre celelalte îndeletniciri ale spiritului, de mare folos este, mai presus de toate, … Citește mai mult
Codul A1-Z26 – unul dintre cele mai simple cifruri secrete din istorie Cifrul A1-Z26 este, probabil, unul dintre cele mai simple cifruri de substituție inventate vreodată. Principiul său este foarte ușor de înțeles: fiecărei litere din alfabet îi corespunde un număr. Cum alfabetul latin modern conține 26 de litere, fiecare literă primește un număr de … Citește mai mult
De fiecare dată când apare o tehnologie nouă, oamenii se tem că vor dispărea slujbe. Nu este o reacție nouă. La începutul Revoluției Industriale, muncitorii luddiți din Anglia distrugeau mașinile textile deoarece credeau că mecanizarea le va distruge existența. Istoria pare să le fi dat dreptate doar pe termen scurt. Multe meserii tradiționale au dispărut, … Citește mai mult
În lumea supertehnologizată din primul pătrar al veacului XXI, științele umaniste au fost marginalizate peste tot în lume. Umanitatea are, nu-i așa, nevoie de muncitori, ingineri, IT-iști, medici etc., nu de filosofi sau istorici. Sigur, orice persoană rațională înțelege și acceptă resorturile, mai mult sau mai puțin ascunse, care au condus la această stare de fapt, de parcă istoria, de pildă, ar merita să fie studiată doar dacă intenționezi să transformi pasiunea pentru trecut într-o meserie. Dacă singura sarcină a inginerului ar fi să fie inginer, iar a medicului să fie medic, aș da crezare și aș susține fără rezerve punctul de vedere care marginalizează importanța științelor sociale în cadrul oricărei curricule. Dar, indiferent de meseria pe care o va urma un tânăr, acesta va fi și cetățean, un om al cetății cu responsabilități sociale, iar cum să fii cetățean nu poți învăța la orele de matematică, fizică, chimie ori biologie, nici măcar la cele de educație fizică, arte plastice sau educație tehnologică. Istoria, educația socială – o ramură a istoriei (părerea mea) – și, eventual, geografia sunt cele cărora le revine, eminamente, sarcina de a învăța tinerele generații despre cum să devină ființe care să se autoidentifice cu un grup, cu ceva mai presus de propria persoană, cu națiunea.
Acest dialog imaginar este menit să evidenţieze câteva particularităţi ale istoriei, puţin cunoscute publicului larg şi, implicit, neavizat. Se spun multe enormităţi despre istorie de către cei care o cunosc mai puţin. Pe de altă parte, se scriu multe aberaţii de către cei care pretind că sunt istorici. Aceste false pretenţii au fost demontate cu multe secole în urmă de către marele gânditor roman Lucian din Samosata (c. 120-194 d.H.). Deci ce metodă mai bună de a prezenta particularităţile istoriei decât un dialog cu însuşi Lucian din Samosata. Întrucât nu-mi sunt familiare şedinţele spiritiste, răspunsurile interlocutorului meu sunt extrase din arhicunoscuta sa lucrare „Cum trebuie scrisă istoria”. Citatele din această operă sunt marcate cu ghilimele şi caractere cursive. Sper că multitudinea de detractori ai istoriei va înţelege o dată pentru totdeauna rolul şi importanţa ştiinţei istorice.
Pe 9 iunie 2023 am fost unul dintre miile de cadre didactice care au mărșăluit în București, de la Palatul Victoria până la Palatul Cotroceni. Un chip între chipuri, un gând între gânduri, o șoaptă între șoapte, profesor între profesori — a fost minunat cum am despicat împreună arșița indiferenței lor. A fost unul dintre cele mai înălțătoare momente ale carierei mele de profesor: să fiu alături de colegii mei, de intelectualii acestei țări, într-o întreprindere care urmărea un singur scop — recâștigarea demnității pentru o profesie supusă unui lung șir de umilințe, de către cleptocrații care-și spun cu emfază „clasă politică”, de circa 36 de ani, deja.