Antichitatea

Am putut vedea în capitolul anterior cum bravul împărat Traian a fost obligat de nevolnicii geto-daci să poarte un nou război. Acest al doilea război s-a desfășurat, probabil, în anii 105-106 d.H. Despre acest conflict știm chiar mai puțin decât despre primul. Cassius Dio lasă impresia că a fost un război greu, fapt de care mă îndoiesc sincer. Spre deosebire de primul război, geto-dacii erau mult mai lipsiți de aliați, iar în tabăra lui Decebal s-au produs o serie de defecțiuni, fiindcă același Cassius Dio ne spune că „mai mulți daci trecură la Traian și, pentru alte privințe, Decebal se rugă din nou pentru pace.” Conduita regelui geto-dac nu lasă loc dubiilor. El era conștient de propria slăbiciune și înțelegea că înfrângerea sa era doar o chestiune de timp. Din moment ce pacea nu s-a încheiat, putem deduce că împăratul a cerut capitularea necondiționată, asemenea Aliaților în cel de-Al Doilea Război Mondial, ceea ce l-a forțat pe Decebal să aleagă calea unei rezistențe eroice până la capăt.

Din moment ce am vorbit atât de mult despre geto-daci și romani și am pomenit porecla — sau, mai bine zis, supranumele — după care este cunoscută categoria admiratorilor fără rezerve ai geto-dacilor, aș vrea să pun în circulație și eu un termen: „dacofagi”, cu referire la cei care îi disprețuiesc pe „dacopați” și, pe cale de consecință, pe geto-daci. Dacă exaltata tabără pro-geto-daci are un nume, ar trebui să aibă unul și radicala tabără opusă. Cu alte cuvinte, „mâncătorii de geto-daci”. Așa ar fi corect.

În a doua jumătate a secolului I d.H., regatul geto-dac era mult mai puțin întins decât „imperiul” lui Burebista, dar mai bine închegat și mai apt pentru o confruntare cu romanii, care nu era nici inevitabilă, nici necesară. Romanii aveau talentul de a menține regate clientelare, state mai mult sau mai puțin controlate de către romani, dar care se bucurau de o oarecare libertate, precum și de protecția romanilor. Și aș vrea să menționez, în acest sens, Regatul Bosporan, situat în zona Strâmtorii Kerci, numită în antichitate Bosforul Cimmerian. Acest regat a fost legat de statul roman din sec. I î.H. până în sec. al IV-lea d.H. A rezistat așa de mult deoarece romanii au fost un factor ponderator și stabilizator în regiune.