Cuprins:
Cauze
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Europa era dominată de marile puteri, dar echilibrul dintre acestea devenea tot mai fragil. Dezvoltarea industriei, cursa înarmărilor, naționalismul, rivalitățile coloniale și competiția pentru influență în Balcani au creat un climat de neîncredere. Principiul mobilizării tuturor resurselor umane și materiale, formulat de Carl von Clausewitz, arăta că războiul modern putea implica întreaga capacitate economică și militară a unui stat. În aceste condiții, statele au început să caute securitatea nu doar prin propriile armate, ci și prin alianțe.
Un punct de cotitură fusese războiul franco-prusac din 1870-1871, încheiat prin înfrângerea Franței. În societatea franceză s-a dezvoltat dorința de revanșă, iar Germania se temea de o viitoare confruntare cu rivalul său occidental. Cancelarul Otto von Bismarck a urmărit, prin urmare, izolarea diplomatică a Franței și construirea unui sistem de alianțe favorabil Germaniei. Franța a încercat să răspundă aceleiași politici prin găsirea unor aliați.
Alianța celor trei împărați
Prima formulă a fost Alianța celor Trei Împărați, încheiată în 1873 între Germania, Austro-Ungaria și Rusia. Deși defensivă, alianța era vulnerabilă din cauza rivalității ruso-austro-ungare, mai ales în Balcani. Reînnoită în 1881, ea nu a rezistat contradicțiilor dintre cele două imperii, iar Rusia s-a apropiat treptat de Franța.
Tripla Alianță
În 1879, Germania și Austro-Ungaria au format o alianță, iar în 1882 li s-a alăturat Italia, nemulțumită de politica colonială franceză și interesată să-și protejeze propriile ambiții. Astfel s-a constituit Tripla Alianță. România a aderat în 1883, printr-un tratat defensiv și secret cu Austro-Ungaria, susținut în aceeași zi de Germania; principalul motiv al apropierii Bucureștiului de acest bloc era teama față de Rusia.
Bine de știut!
Conferința de la Berlin (1884–1885), convocată de cancelarul german Otto von Bismarck, a reunit principalele puteri europene pentru a reglementa competiția colonială în Africa. Conferința a stabilit principiul „ocupației efective”, potrivit căruia revendicarea unui teritoriu trebuia susținută prin ocuparea și administrarea sa efectivă, și a reglementat navigația pe fluviile Congo și Niger. În loc să limiteze expansiunea colonială, acordurile adoptate au accelerat împărțirea Africii între puterile europene și au amplificat rivalitățile imperialiste dintre acestea.
Tripla Înțelegere/Antanta
Răspunsul Franței a fost construirea unui sistem diplomatic propriu. În 1891-1893 s-a realizat apropierea franco-rusă, în 1904 Franța și Marea Britanie au încheiat Antanta Cordială, iar în 1907 Marea Britanie și Rusia și-au reglementat principalele divergențe. Se contura astfel Tripla Înțelegere sau Antanta. Rivalitățile coloniale au avut un rol important în această apropiere: tocmai soluționarea unor conflicte imperiale dintre Franța și Marea Britanie a făcut posibilă cooperarea lor diplomatică.
Bine de știut!
Împăratul Wilhelm al II-lea a renunțat la politica prudentă a lui Bismarck și a promovat Weltpolitik („politica mondială”), prin care Germania urmărea să devină o mare putere colonială, comercială și navală. Această politică a dus la extinderea colonială germană, dezvoltarea unei flote puternice și intensificarea rivalității cu Marea Britanie și Franța, contribuind la agravarea tensiunilor dintre marile puteri europene.
Consecințe
Formarea celor două blocuri nu a adus însă securitate, ci a accentuat neîncrederea. A urmat cursa înarmărilor, statele investind tot mai mult în armate, flote și tehnică militară. În același timp, rivalitățile coloniale au continuat să provoace crize, cele mai importante fiind crizele marocane din 1905-1906 și 1911, care au agravat relațiile franco-germane. În 1908, anexarea Bosniei-Herțegovina de către Austro-Ungaria a provocat criza bosniacă, amplificând conflictul dintre Austro-Ungaria și Serbia și implicând indirect Rusia.
Bine de știut!
HMS Dreadnought, lansat de Marea Britanie în 1906, a fost un nou tip de cuirasat, superior navelor de luptă existente prin armamentul său format aproape exclusiv din tunuri grele, viteza ridicată și propulsia cu turbine cu abur. Apariția sa a declanșat o nouă etapă a cursei înarmărilor navale, în special între Marea Britanie și Germania.
Cel mai instabil spațiu al Europei rămâneau Balcanii. În 1912-1913, statele balcanice au purtat două războaie care au redus puternic poziția Imperiului Otoman în Europa și au amplificat rivalitățile dintre Serbia, Bulgaria, Grecia și România, dar și competiția dintre marile puteri. În Al Doilea Război Balcanic, Bulgaria a fost înfrântă de coaliția formată din România, Serbia, Muntenegru, Grecia și Imperiul Otoman. Tratatul de la București, din 10 august 1913, a adus României Dobrogea de Sud (Cadrilaterul).
În ajunul anului 1914, Europa era, prin urmare, împărțită în două mari sisteme de alianțe și traversată de rivalități naționale, coloniale și teritoriale. Alianțele, înarmarea, imperialismul și tensiunile balcanice nu făceau războiul inevitabil, dar transformaseră orice criză majoră într-un posibil conflict european.
Idei-cheie
- La sfârșitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea industriei, cursa înarmărilor, naționalismul, rivalitățile coloniale și imperialismul au accentuat competiția dintre marile puteri europene.
- Războiul franco-prusac (1870–1871) și înfrângerea Franței au favorizat apariția unui climat de revanșă franceză și de teamă germană, determinându-l pe Bismarck să urmărească izolarea diplomatică a Franței.
- Alianța celor Trei Împărați (1873) dintre Germania, Austro-Ungaria și Rusia a fost prima încercare importantă de organizare a echilibrului european, dar rivalitatea ruso-austro-ungară în Balcani i-a limitat eficiența.
- Tripla Alianță s-a format prin apropierea Germaniei de Austro-Ungaria (1879), la care s-a adăugat Italia (1882). România s-a alăturat sistemului în 1883, printr-un tratat defensiv și secret cu Austro-Ungaria, la care Germania a aderat în aceeași zi.
- Tripla Înțelegere (Antanta) s-a conturat treptat prin apropierea Franței de Rusia (1891–1893), prin Antanta Cordială franco-britanică din 1904 și prin înțelegerea anglo-rusă din 1907.
- Formarea celor două blocuri a alimentat cursa înarmărilor și crizele internaționale: crizele marocane, criza bosniacă și războaiele balcanice au transformat Europa într-un spațiu extrem de instabil, în care o criză locală putea provoca un conflict european generalizat.
Istorie – Manual pentru clasa a VII-a – Editura Aramis
Aplică ce ai învățat!
Marile alianțe politico-militare în lume
Așază evenimentele în ordine cronologică,
de la cel mai vechi la cel mai recent.
Atenție: anii nu sunt indicați.
Verificarea cunoștințelor
📚 Vizitează și:
Descarcă gratuit Caietul elevului pentru clasa a VII-a — 29 de fișe de lucru.
