În fotografia de mai sus se poate observa drumul pavat din cetatea geto-dacă de la Piatra Roșie. Acesta ilustrează nivelul ridicat al tehnicilor de construcție folosite de meșterii geto-daci. Sursa fotografiei: Arhiva personală a autorului.
Cuprins:
Burebista
În secolul I î.H., după o lungă perioadă în care geto-dacii au fost organizați în triburi și uniuni tribale, a apărut un conducător care a reușit să unească o mare parte a acestora într-un singur regat. Acesta a fost Burebista (cca. 82–44 î.H.), considerat cel mai important rege al geto-dacilor.
„Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, Burebista, bărbat get, l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât, în câțiva ani, a făurit un stat puternic și a suspus geților cea mai mare parte din populațiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut și de romani”.
Strabon, Geografia
Burebista a consolidat autoritatea regală cu sprijinul marelui preot Deceneu, care se bucura de o mare influență în rândul populației. În timpul domniei sale, regatul geto-dac a ajuns să se întindă de la Munții Balcani (sud) până la Carpații Păduroși (nord) și de la Dunărea Mijlocie (vest) până la țărmul Mării Negre (est). Pentru a-și întări puterea, Burebista a purtat războaie împotriva celților și a adus sub autoritatea sa cetățile grecești de pe litoralul vestic al Mării Negre.
Creșterea puterii regatului geto-dac a atras atenția Romei. În timpul războiului civil dintre Iulius Caesar și Pompei (49-48 î.H.), Burebista a încheiat o alianță cu Pompei. Ajutorul promis de Burebista lui Pompei a tensionat relațiile cu Roma. După victoria lui Iulius Caesar, împăratul roman a început pregătirile pentru o campanie împotriva regatului geto-dac. Planurile sale nu au mai fost puse în aplicare deoarece, în anul 44 î.H., Caesar a fost asasinat. În același an, Burebista a fost ucis în urma unui complot, iar întinsul său regat s-a destrămat în mai multe formațiuni politice.
Decebal și războaiele daco-romane
La sfârșitul secolului I d.H., unul dintre aceste regate a devenit din nou puternic sub conducerea lui Duras (cca. 68/69–87 d.H.). În iarna anilor 85–86 d.H., profitând de dificultățile cu care se confrunta Imperiul Roman, geto-dacii au atacat provincia Moesia pentru a obține pradă de război. În timpul luptelor, guvernatorul provinciei și-a pierdut viața. Împăratul Domițian (81-96 d.H.) a trimis armate împotriva geto-dacilor, iar în anul 87 d.H., Duras i-a cedat tronul lui Decebal (87–106 d.H.), considerându-l mai potrivit pentru conducerea războiului.
„Decebal era foarte priceput la planurile de război și iscusit în înfăptuirea lor, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător și se pricepea să folosească izbânda, dar și să iasă bine dintr-o înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un dușman de temut pentru romani”.
Cassius Dio, Istoria romană
În același an, armata romană condusă de generalul Cornelius Fuscus a pătruns în Dacia, dar a fost înfrântă într-o ambuscadă, iar comandantul roman și-a pierdut viața. Un an mai târziu, în 88 d.H., romanii, conduși de generalul Tettius Iulianus, au obținut victoria în bătălia de la Tapae. Deși situația lui Decebal devenise dificilă, izbucnirea unor conflicte la alte frontiere ale Imperiului Roman l-a determinat pe împăratul Domițian să încheie pace în anul 89 d.H. În urma tratatului, Decebal a devenit un rege clientelar al Romei. El primea bani, meșteri și ingineri romani pentru întărirea regatului, recunoscând în schimb autoritatea împăratului roman și statutul de aliat al Imperiului.
În anul 98 d.H., împărat al Romei a devenit Traian (98–117 d.H.), un conducător hotărât să elimine pericolul reprezentat de regatul geto-dac. În anii 101–102 d.H. s-a desfășurat primul război daco-roman. După lupte grele, Decebal a fost nevoit să accepte pacea prin care se obliga să renunțe la fortificațiile sale, să cedeze o serie de teritorii, să predea dezertorii și să înapoieze banii primiți de la romani. Nemulțumit de condițiile impuse, regele geto-dac a încercat să-și refacă armata, să-și întărească cetățile și a căutat aliați.
„Traian se distingea prin dreptate, prin vitejie și prin simplitatea moravurilor sale. El avea un corp robust (începuse a domni în al patruzeci și doilea an), încât putea suporta ca oricare altul oboseala; cu un suflet viguros, așa că nu avea nici îndrăzneala ușuratică a tinereții, nici moliciunea bătrâneții. Nu invidia și nici nu înjosea pe nimeni, ci, dimpotrivă, el cinstea pe toți cei buni și-i ridica la demnități; de aceea, nici nu se temea, nici nu ura pe vreunul dintre ei. Nu dădea crezământ bârfelilor și nu era pornit spre mânie”.
Cassius Dio, Istoria romană
În anul 105 d.H., Traian a început al doilea război împotriva geto-dacilor. Armata romană a cucerit treptat cetățile din Munții Orăștiei, iar capitala Sarmizegetusa Regia a fost distrusă. Pentru a nu cădea prizonier, Decebal s-a sinucis în anul 106 d.H.. Victoria romanilor a marcat sfârșitul regatului geto-dac independent.
Imagini: 1 – Murus dacicus de la Sarmizegetusa Regia; 2 – Murus dacicus de la Sarmizegetusa Regia; 3 – Zona sacră de la Sarmizegetusa Regia; 4 – Drum pavat de la Sarmizegetusa Regia; 5 – Zona sacră de la Costești-Cetățuie; 6 – Murus dacicus de la Costești-Cetățuie; 7- Murus dacicus de la Blidaru; 8 – Murus dacicus de la Blidaru; 9 – Blocuri de piatră din zidul fortificației geto-dace de la Bănița. Sursa fotografiilor: Arhiva personală a autorului.
După război, o mare parte a teritoriului cucerit a fost transformată în provincia romană Dacia. Romanii au construit drumuri, poduri, orașe și castre, au adus coloniști din diferite provincii ale imperiului și au dezvoltat exploatarea bogățiilor naturale. Întâlnirea dintre civilizația romană și cea geto-dacă a contribuit la procesul de romanizare, o etapă esențială în cadrul etnogenezei românești.
Bine de știut!
Columna lui Traian, inaugurată la 12 mai 113 d.H., se află în Forul lui Traian din Roma și a fost ridicată pentru a comemora victoria romanilor în războaiele daco-romane. Monumentul, realizat din marmură, are aproape 40 m înălțime. Pe suprafața sa se desfășoară, în spirală, un basorelief lung de aproximativ 190 m, alcătuit din 155 de scene și peste 2.500 de personaje, care înfățișează desfășurarea războaielor din anii 101–102 și 105–106 d.H. Datorită acestor reprezentări, Columna lui Traian constituie una dintre cele mai importante surse istorice pentru cunoașterea războaielor daco-romane și a civilizației geto-dacilor.
Columna lui Traian și Columna împăratului Marcus Aurelius (Roma, Italia). Sursa fotografiilor: Arhiva personală a autorului.
Cap de dac, sculptură romană din epoca împăratului Traian, secolul al II-lea d.H., provenită din Forul lui Traian. Braccio Nuovo, Museo Chiaramonti, Muzeele Vaticanului. Fotografie realizată în 2008. Sursa fotografiei: Arhiva personală a autorului.
Idei-cheie
• Burebista (cca. 82–44 î.H.) a unit o mare parte a triburilor geto-dace și a creat un regat puternic.
• După moartea lui Burebista, regatul s-a destrămat în mai multe formațiuni politice conduse de regi locali.
• Decebal (87–106 d.H.) a consolidat din nou puterea geto-dacilor și a condus lupta împotriva Imperiului Roman.
• Între anii 85 și 89 d.H., geto-dacii și romanii s-au confruntat în mai multe războaie, încheiate prin pacea dintre Decebal și împăratul Domițian.
• Împăratul Traian a cucerit o mare parte a Daciei în urma războaielor din 101–102 și 105–106 d.H.
• Cucerirea romană și procesul de romanizare au reprezentat o etapă esențială în cadrul etnogenezei românești.
Lecția în forma audio
Aplică ce ai învățat!
Ghicește personajul istoric!
Geto-dacii și romanii
Cine sunt?
Joc încheiat!
Ai identificat toate cele șase personaje istorice.
Verificarea cunoștințelor
📚 Vizitează și:
Descarcă gratuit Caietul elevului pentru clasa a V-a — 53 de fișe de lucru.
