Istoria codurilor secrete. Episodul VI: Codul lui Francis Bacon

Codul lui Bacon este un sistem steganografic bazat pe grupuri de câte cinci simboluri A și B

Francis Bacon (1561–1626) este considerat unul dintre cei mai importanți filozofi, scriitori și oameni de stat ai Angliei. Este cunoscut mai ales pentru lucrarea Noua Atlantidă, în care imagina o societate ideală, utopică, organizată în jurul științei și cunoașterii. Prin urmare, această operă poate fi încadrată în genul utopiilor. De-a lungul timpului, au existat numeroase speculații potrivit cărora unele dintre piesele atribuite lui William Shakespeare ar fi fost scrise, în realitate, de Bacon. Totuși, această ipoteză nu a fost niciodată demonstrată.

Printre numeroasele sale preocupări s-a numărat și criptografia. Bacon a conceput un sistem ingenios de transmitere a mesajelor secrete, care aparține mai degrabă domeniului steganografiei decât criptografiei clasice. Un cifru reprezintă o metodă de ascundere a unui text prin intermediul unor semne convenționale sau al unor reguli de transformare a mesajului. În schimb, steganografia urmărește ascunderea existenței mesajului însuși, introducându-l într-un text sau într-un obiect aparent obișnuit. Cu alte cuvinte, mesajul este ascuns la vedere, nu cifrat în sensul clasic al termenului.

Cuvântul steganografie provine din limba greacă: steganos = „ascuns” și graphia = „scriere”. Prin urmare, sensul literal al termenului este „scriere ascunsă”.

Bacon a conceput două variante ale acestui sistem, reproduse în tabelele de mai jos. El a atribuit fiecărei litere un grup de cinci caractere formate exclusiv din literele A și B. Această relație poate fi transpusă foarte ușor și în cod binar, atât de familiar programatorilor și informaticienilor moderni. Astfel, litera A poate fi interpretată drept 0, iar litera B drept 1.

Desigur, putem utiliza metoda lui Bacon exact în forma sa originală, scriind simple înșiruiri de litere A și B sau de cifre 0 și 1. Totuși, Bacon își imagina o utilizare mult mai subtilă a sistemului său. Mesajul secret putea fi ascuns într-un text aparent banal prin folosirea a două tipuri diferite de caractere tipografice. De exemplu, anumite litere puteau fi scrise cu font italic, iar altele cu font normal. Cititorul obișnuit nu ar fi observat nimic suspect, însă persoana care cunoștea cheia putea extrage mesajul ascuns.

Prima variantă a codului lui Bacon

În prima variantă, unele litere împart același simbol. De exemplu, I și J sunt reprezentate prin același grup de litere, la fel cum U și V au același cod. Acest lucru era relativ obișnuit în epocă, deoarece alfabetul latin nu era încă standardizat complet.

A doua variantă a codului lui Bacon

Această a doua variantă este o reinterpretare modernă a sistemului lui Bacon, adaptată logicii codului binar utilizat în informatică. Din acest motiv, mulți istorici ai științei consideră că sistemul baconian poate fi privit drept una dintre primele forme sistematice de codificare binară din istorie.

Codul lui Bacon demonstrează cât de ingenioși puteau fi oamenii epocii moderne timpurii în privința transmiterii informațiilor secrete. Deși astăzi pare simplu, principiul său fundamental se regăsește în multe dintre tehnologiile moderne bazate pe sistemul binar. Într-un anumit sens, între șirurile de A și B imaginate de Bacon și limbajul calculatoarelor contemporane există o legătură surprinzătoare.

Testează Codul lui Francis Bacon

Citește și: