Unitatea V. Lumea romană/Lecția 1. Fondarea Romei: istorie și legendă

Lecția 27 din 53

Schița lecției

Roma a fost unul dintre cele mai importante orașe ale lumii antice. De aici s-a dezvoltat un stat care a ajuns să stăpânească teritorii întinse din Europa, Asia și Africa. Tradiția romană fixează întemeierea Romei în anul 753 î.H.

Legenda întemeierii Romei

Romanii credeau că orașul lor avea o origine divină. Potrivit legendei, regele Numitor conducea cetatea Alba Longa, din regiunea Latium. El a fost însă înlăturat de la putere de fratele său, Amulius. Pentru a împiedica apariția unor urmași care ar fi putut revendica tronul, Amulius a obligat-o pe Rhea Silvia, fiica lui Numitor, să devină preoteasă a zeiței Vesta.

Legenda spune că Rhea Silvia a avut doi fii gemeni, Romulus și Remus, considerați fii ai zeului Marte, zeul războiului. Temându-se că aceștia îi vor lua puterea, Amulius a poruncit ca pruncii să fie abandonați.

Cei doi copii au fost așezați într-un coș și lăsați pe apele fluviului Tibru. Coșul s-a oprit la poalele dealului Palatin, unde gemenii au fost găsiți de o lupoaică. Aceasta i-a hrănit și i-a ocrotit până când au fost descoperiți de păstorul Faustulus și de soția sa, Acca Larentia, care i-au crescut ca pe propriii lor copii.

Curiozitate

Povestea lui Romulus și Remus, abandonați într-un coș pe apele fluviului Tibru, nu este unică în lumea antică. O legendă asemănătoare îl are în centru pe Sargon cel Mare, fondatorul Imperiului Akkadian. Potrivit tradiției, el a fost așezat într-un coș de papură și lăsat să plutească pe apele Eufratului, fiind apoi salvat și crescut de un grădinar. În tradiția biblică, Moise a fost pus de mama sa într-un coș și lăsat pe apele Nilului pentru a fi ascuns de ordinul faraonului care poruncise uciderea băieților evrei nou-născuți. Aceste povești sugerează că motivul copilului abandonat pe apă și salvat în mod miraculos era răspândit în multe culturi ale Antichității și era folosit pentru a evidenția destinul extraordinar al unor viitori conducători sau eroi.

Ajunși adulți, Romulus și Remus au aflat adevărul despre originea lor. Ei l-au învins pe Amulius și l-au repus pe bunicul lor, Numitor, pe tronul cetății Alba Longa. După aceea, cei doi au hotărât să întemeieze un nou oraș în locul unde au fost salvați.

Între frați a izbucnit însă un conflict privind conducerea viitorului oraș. În urma disputei, Romulus l-a ucis pe Remus și a devenit singurul conducător. Noul oraș a primit numele de Roma, iar tradiția fixează întemeierea sa în anul 753 î.H.

Astăzi, istoricii consideră că această poveste aparține mitologiei romane. Cercetările arheologice arată că Roma s-a format treptat prin unirea mai multor așezări ridicate pe șapte coline de pe malul fluviului Tibru, din Câmpia Lațium.

Notă: Ilustrațiile sunt reconstituiri artistice generate cu ajutorul inteligenței artificiale.

Perioada regală (753–509 î.H.)

Prima etapă din istoria Romei este cunoscută sub numele de perioada regală. Conform tradiției, orașul a fost condus de șapte regi.

În perioada regală, regele conducea armata, îndeplinea funcții religioase și administra orașul. El era sprijinit de Senat, o adunare formată din reprezentanții celor mai importante familii romane. Senatul avea rol consultativ, oferind sfaturi regelui în probleme politice și militare. De asemenea, exista și adunarea cetățenilor, care participa la luarea unor decizii importante.

În această perioadă, Roma s-a dezvoltat dintr-o mică așezare într-un oraș important al Italiei centrale. Au fost construite temple, lucrări de drenare a zonelor mlăștinoase și fortificații. Tradiția romană atribuie regelui Servius Tullius ridicarea unei puternice incinte defensive, cunoscută sub numele de Zidul Servian. Totodată, populația orașului a crescut prin integrarea comunităților din jur și prin extinderea influenței Romei asupra teritoriilor vecine.

Societatea romană era alcătuită din mai multe categorii sociale. Patricienii reprezentau familiile nobile și dețineau cea mai mare parte a puterii politice. Plebeii formau majoritatea populației și se ocupau cu agricultura, meșteșugurile și comerțul.

Ultimul rege al Romei, Tarquinius Superbus, a fost alungat în anul 509 î.H. După îndepărtarea sa, romanii au renunțat la monarhie și au instaurat republica. Astfel s-a încheiat perioada regală și a început o nouă etapă în istoria Romei.

Notă: Datele privind domniile regilor Romei provin din tradiția romană și nu pot fi verificate cu precizie. Portretele sunt ilustrații generate cu ajutorul inteligenței artificiale și nu reprezintă înfățișarea reală a regilor, care nu este cunoscută.

Idei-cheie

  • Roma a fost întemeiată, potrivit tradiției, în anul 753 î.H.
  • Romulus și Remus sunt personajele principale ale legendei fondării Romei.
  • Cercetările moderne arată că orașul s-a format treptat prin unirea mai multor așezări.
  • Perioada regală s-a desfășurat între 753 și 509 î.H.
  • În anul 509 î.H., monarhia a fost înlocuită cu republica.

Lecția în forma audio


Verificarea cunoștințelor

Testează-ți cunoștințele despre Fondarea Romei: istorie și legendă!

1. 
Potrivit legendei, cine erau părinții lui Romulus și Remus?

2. 
Pe ce fluviu au fost abandonați Romulus și Remus într-un coș?

3. 
Cum se numea adunarea care îl sfătuia pe rege în perioada regală?

4. 
Care era categoria socială formată din familiile nobile ale Romei?

5. 
În ce an s-a încheiat perioada regală din istoria Romei Antice?

Felicitări! Ai finalizat verificarea cunoștințelor.


Descarcă gratuit Caietul elevului pentru clasa a V-a — 53 de fișe de lucru.


Salut 👋
Îmi pare bine să te cunosc.

Primește cele mai noi lecții și resurse de istorie direct în căsuța de email.

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.

Lasă un comentariu

error: