Antichitatea

Caligula (37-41 d.H.) – nebun sau victimă a posterității?

de

„Gaius și-a revărsat smintita lui cruzime nu numai asupra iudeilor care locuiau în Ierusalim și în ținuturile megieșe, ci și împotriva tuturor celor care cutreierau pământul și mările, de-a lungul și de-a latul Imperiului Roman, umplându-l cu nenumărate nenorociri de care nu mai auzise nimeni până atunci. […] Aducea cavalerilor înjosiri și-i îndepărta din funcțiile lor, îi priva de viață și bani, țelul urmărit prin uciderea lor fiind, de regulă, jefuirea averilor pe care le dețineau. Vizita adesea mai ales templul lui Jupiter, denumit Capitolinul, cel mai vestit dintre toate sanctuarele, cutezând să se proclame fratele lui Jupiter. Și alte fapte ale sale dovedeau că era aproape nebun.” (Flavius Josephus, Antichități iudaice, vol. II, p. 495)

Tiberius (14-37 d.H.) și tribunalul posterității

de

„Poporul a fost copleșit de bucurie la vestea morții sale. Când a fost primită știrea, mulți au început să alerge prin oraș în toate direcțiile, unii dintre ei strigând: «Să-l aruncăm pe Tiberius în Tibru!»; alții spuneau: «Fie ca pământul, mama tuturor oamenilor, și zeii infernului să nu-i permită să se bucure de odihnă dincolo de moarte, ci să sufere alături de ticăloși.» Alții considerau că trupul său trebuie ștrangulat și aruncat pe treptele Gemoniene.” (Suetonius, p. 169)

Augustus (27 î.H. – 14 d.H.) și nașterea Imperiului Roman

de

Roma este unul dintre acele orașe care nu duc lipsă de turiști. Cohorte de străini vin să-și lărgească orizontul cultural sub vraja „Cetății eterne”. Printre monumentele vizitate de pelerinii secolului XXI se numără și Mausoleul lui Augustus. Situat pe celebrul Câmp al lui Marte, lângă Tibru, acesta are un diametru de 90 de metri și o înălțime de 46. Șapte cercuri concentrice, ridicate din cărămizi, sunt străpunse de un coridor care merge până-n inima monumentalei construcții. Acesta duce într-o cameră ridicată pentru a adăposti urnele funerare din aur ale primei dinastii imperiale din Roma antică, dinastia Iulia-Claudia.

Războaiele punice

de

În istoria antică, puține conflicte au avut consecințe atât de profunde precum războaiele punice, seria de confruntări dintre Roma și Cartagina care au decis destinul lumii mediteraneene. Desfășurate între anii 264 și 146 î.H., cele trei războaie punice au opus două state cu ambiții uriașe, modele politice diferite și interese economice incompatibile. Victoria finală a Romei nu a însemnat doar distrugerea Cartaginei, ci și începutul dominației romane asupra Mediteranei.

Hannibal Barca – strategul care a zguduit Roma

de

Hannibal Barca rămâne una dintre cele mai fascinante figuri ale istoriei militare antice. Născut în jurul anului 247 î.H. în Cartagina, el a fost fiul generalului Hamilcar Barca, de la care a moștenit nu doar ambiția, ci și ostilitatea profundă față de Roma. Numele său este strâns legat de cel de-al Doilea Război Punic (218–201 î.H.), un conflict decisiv pentru supremația în bazinul mediteranean.

Bătălia din Pădurea Teutoburgică (9 d.H.)

de

Fotografia: „Monumentul lui Hermann” din Pădurea Teutoburgică. Sursa: nrc.nl. În anul 9 d.H., în spațiul împădurit al Germaniei, Roma a suferit una dintre cele mai grave înfrângeri din istoria sa. Trei legiuni — XVII, XVIII și XIX — conduse de Publius Quintilius Varus au fost distruse într-o ambuscadă organizată de triburi germanice sub conducerea lui … Citește mai mult

De ce a cucerit Traian Dacia?

de

Motivele care au stat la baza cuceririi Daciei de către romani sunt, în ciuda numeroaselor materiale scrise pe această temă, insuficient elucidate. Nu este relevant ceea ce este logic şi plauzibil pentru noi, ci ceea ce l-a determinat pe Marcus Ulpius Traianus să ocupe regatul dac. De multe ori, ceea ce este raţional nu este neapărat în conformitate cu ceea ce s-a întâmplat. În definitiv, după cum bine sublinia Lucian din Samosata, în „Cum se scrie istoria?”, rolul acestei ştiinţe este să arate adevărul, nu să ne confirme aşteptările. Dar, pe de altă parte, Seneca, în „Apokolokyntosis sau Prefacerea în dovleac a divinului Claudius”, spunea, printre altele: „Cine a cerut martori sub jurământ de la un istoric?”¹. Deci, sarcina de a afla adevărul este pe cât de dificilă, pe atât de incitantă şi depinde, în mare măsură, de sagacitatea şi sinceritatea istoricului.

error: Content is protected !!