Cifrul lui Augustus – varianta imperială a cifrului lui Caesar
Inițial, Augustus s-a numit Octavianus și a fost înfiat de Caius Iulius Caesar.
După sfârșitul tragic al lui Caesar, s-a descoperit că acesta îi lăsase prin testament cea mai mare parte a averii sale lui Octavianus. Bogăția și numele lui Caesar i-au permis tânărului moștenitor să ocupe rapid o poziție importantă în statul roman.
În cele din urmă, puterea a fost împărțită între Octavianus și Marcus Antonius, unul dintre cei mai importanți generali ai lui Caesar.
În anul 31 î.H. a avut loc celebra bătălie de la Actium. Octavianus l-a învins pe Marcus Antonius și a devenit unicul stăpân al lumii romane.
De la republică la imperiu
Romanilor nu le plăcea ideea de regalitate.
În anul 509 î.H., ei îl alungaseră pe ultimul lor rege, Tarquinius Superbus, și întemeiaseră republica romană, un regim politic condus oficial de magistrați aleși.
Tocmai de aceea, Caesar fusese asasinat: mulți senatori se temeau că dorea să devină rege.
Pentru a evita aceeași reacție, Octavianus a creat un nou regim politic, dar a păstrat aparența existenței republicii.
Transformarea s-a produs în anul 27 î.H., când Octavianus a primit titlul de:
Imperator Caesar Augustus
În teorie, instituțiile republicane continuau să funcționeze. În realitate însă, Augustus concentra aproape întreaga putere în mâinile sale.
El era:
- primul dintre senatori (princeps senatus);
- conducător religios (pontifex maximus);
- tribun al plebei;
- „părinte al patriei”.
Totuși, adevărata sa putere se baza pe controlul armatei, Augustus fiind comandantul suprem al legiunilor romane.
Reformele sale au schimbat profund lumea romană și au pus bazele Imperiului Roman.
Cum funcționa cifrul lui Augustus?
Tot Suetonius ne informează că Augustus folosea un sistem de criptare asemănător celui utilizat de tatăl său adoptiv, Caesar.
Existau însă două diferențe importante:
- deplasarea se făcea cu o singură poziție;
- litera Z era reprezentată prin grupul de litere AA.
Prin urmare, vom avea următorul sistem de substituție:
| Literă normală | A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | K | L | M |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Literă criptată | B | C | D | E | F | G | H | I | J | K | L | M | N |
| Literă normală | N | O | P | Q | R | S | T | U | V | W | X | Y | Z |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Literă criptată | O | P | Q | R | S | T | U | V | W | X | Y | Z | AA |
Exemplu de criptare
Să presupunem că dorim să criptăm cuvântul:
ROMA
Aplicând regula lui Augustus, obținem:
- R → S
- O → P
- M → N
- A → B
Prin urmare:
ROMA → SPNB
De ce era util acest sistem?
La fel ca cifrul lui Caesar, și varianta folosită de Augustus era simplă și rapidă.
Într-o epocă în care foarte puțini oameni știau să citească, chiar și un sistem elementar putea proteja informațiile importante împotriva curioșilor sau a inamicilor.
Desigur, pentru standardele moderne acest cifru este foarte ușor de spart. Totuși, importanța sa istorică este considerabilă, deoarece arată că liderii Romei înțelegeau deja valoarea comunicării secrete.
Exercițiu pentru cititori
Încercați să descifrați următorul mesaj folosind cifrul lui Augustus:
DBFTBS
Indiciu:
- fiecare literă este deplasată cu o poziție spre dreapta;
- pentru descifrare trebuie să mergeți în sens invers.
În episodul următor vom descoperi un alt sistem celebru de criptare din istorie.
Citește și:
Istoria codurilor secrete. Episodul III: Cifrul lui Caesar
Alexandru nu mai pleacă în Asia
Darius, un „Mare Rege” răpus la Dunăre
